Din categoria lucrurilor improbabile azi am urcat in Postavaru cu Adolf Herwig, unul dintre putini sasi care au ramas in Romania (desi a fost si prin Germania cu facultatea). L-am intalnit complet random in la Rossignol in parcare si am intrat in vorba pe urcare si am tot vorbit despre tot felul pana sus. Cultural nu era neamt din punctul asta de vedere, nu-s foarte multi nemti care vorbesc fara un pic de incalzire cu oameni necunoscuti.

Oricum e super interesanta perspectiva lui legata de anii 80 cand au plecat toti sasii (in 89 era in clasa a 8-a) si despre felul in care s-au vazut lucrurile in perioada respectiva pentru comunitatea germana in periaoda respectiva. Nu era treaba deloc simpla sa fii undeva la sat, sa vezi ca aproape peste noapte au mai plecat 2 familii. Odata ce ajungeai la un 20-30% din populatie care lua hotararea sa place restul de 70% venea automat dintr-o combinatie dintre un “Fear of Missing Out” dublat de disparitia comunitatii in cativa ani. Si chiar daca acolo unde ajungeai nu era chiar ce iti doreai in momentul respectiv, nici nu mai era cale de intoarcere, nici in anii 80 si cu atat mai putin in turbulentii ani 90. Sunt un pic curios cum ar fi aratat Transilvania daca in anii 80 nu ar fi existat programul prin care au plecat. Cu siguranta dupa caderea anilor 90 inertia plecarii ar fi fost mai mare si poate am fi avut in momentul de fata un pic mai multa diversitate culturala.

Ce a cotinuat dupa ce au plecat sasii e felul in care romanii au privit parca dintotdeauna idealizat lucrurile nemtesti, cultura germana si spatiul DACH. Si noi am fost parte din felul acesta de a vedea lucrurile si avem in momentul de fata nenumarati prieteni plecati in zona DACH. Chiar si noi am facut acelasi lucru, pentru 1 an si jumatate in 2012, doar pentru a concluziona dupa un an de zile ca e o nepotrivire culturala ce ne-ar face cu siguranta nefericiti pe termen lung.

Amandoi am ramas cumva tot in zona asta culturala si lingvistica lucrand pe proiecte cu colegi nemti, austrieci sau elvetieni asa ca intelegem destul de bine modul nemtesc de a fi si de a face lucrurile, cu bune si cu rele. Ce s-a schimbat in schimb a fost felul in care privim, sau cel putin eu privesc zona asta culturala si linvistica. Ajungi intr-un fel sa accepti diferentele, sa-ti dai seama ca nu e vorba doar de parti bune si ca nu e bine sa idealizezi o cultura sau un spatiu geografic. Asta pe de o parte, pe de alta parte ajungi sa-ti dai seama care din valorile tale personale rezoneaza cu valorile din spatiul respectiv si care nu. Dar poate despre asta intr-o postare mai lunga doar despre asta.

Dar legat de dimineata asta mi s-a parut foarte interesanta perspectiva unui sas, unul dintre putinii din Romania care desi a stat si in Germania se simte acasa in Brasov. Rasaritul a fost binenteles si el unul pe cinste, l-am prins la fix pe varf iar zapada pe coborare a fost absolut geniala.