2023, o retrospectiva in concursuri.

Cum tot se incheie anul e cazul sa scriu cateva cuvinte si despre cum a fost 2023 din punct de vedere al concursurilor. Pica bine o rememorare la sfarsit de an la fel ca si un fel de post-mortem pentru a vedea ce a functionat si ce nu a functionat si ce ai vrea sa schimbi in anii ce urmeaza.

6 locuri 1 la categorie, 10 locuri 2 la categorie, un loc 3 si mai multe clasari in primii 10 la general si un abandon (unul serios, la Atlas Mountain Race-ul). N-a fost un sezon rau de loc, tot ce-mi doresc e sa pot sa pastrez pasul si anul urmator si sa fiu mai putin timp bolnav / racit. In rest reteta gasita anul asta, cu mult timp in zona 2, intensitate la concursuri si maxim inca odata pe saptamana pare sa fi functionat foarte bine anul asta.A fost probabil cel mai bun si mai consistent sezon de pana acum, asa ca lasand la o parte toata auto-critica de mai jos am fost mai mult decat multumit de cum au mers picioarele anul asta si sunt sperante ca sa mearga si mai bine cativa ani de acum incolo. Nu foarte multi, caci ceasul biologic ticaie in mod accelerat de la o varsta incolo…

Primul concurs al anului a fost si cel mai de anjamanet, Atlas Mountain Race, o cursa de ultra anduranta de 1300 de kilometri prin Maroc. Si chiar daca mi-am facut bine temele de acasa, si cu antrenamentul si cu echipamentul o raceala / covid culeasa probabil inainte de start m-a facut sa abandonez dupa 300 de kilometri din cursa. Am petrecut urmatoarea saptamana, plus inca doua dupa asta incercand sa-mi revin dupa episodul asta de raceala. In rest forma ar fi fost buna dar tot nu stiu daca m-as fi bucurat de experienta cursei chiar si sanatos, anul asta a fost mult, mult prea frig la cursa asta si e prea mult timp de pedalat noaptea la temperaturi sub zero. O sa scriu probabil o postare mai lunga despre toata cursa, dar momentan anul urmator o sa pun cursele de ultra-anduranta pe pauza. Prefer sa explorez locuri noi la bikepacking cu timpul si cu fondurile respective. Antrenamentul strans cu multa zona 2 inainte de concurs s-a balansat cumva la capitolul forma cu perioada de dupa.
Urmatorul concurs al anului a fost Triada Mtb Avrig, pe 30 Aprilie, concurs la care chiar daca am mers si m-am simtit prost (mai putin prima ora) am venit pe un loc 2 la categorie, la ani lumina fata de Cristi. Dupa raceala din Maroc am reusit cumva sa mai culeg inca un microb chiar in saptamana de dinainte de concurs asa ca aici la fel ca si la Maratonul Vinului m-am luptat cu o sinuzita ce avea sa apara recurent tot anul asta. Daca aveti tip-uri despre cum as putea scapa de ea odata pentru totdeauna sunt ochi si urechi. Partea buna e ca exceptand raceala forma era acolo, dar si 1-2 kilograme in plus erau tot acolo. Din lectiile pentru sezonul urmator ar trebui sa incerc sa ies din iarna cu 74 de kilograme si sa ajung pe la 72 atunci cand vine caldura si incep sa transpir. In rest concursul a fost ca de obicei genial, atat partea de copii cat si cea de oameni mari cat si noaptea petrecuta la poalele Fagarasului.
Photo credits: Tibi Hila.
Doua saptamani mai tarziu, la Maratonul Vinului, cu acelasi virus pasager dupa mine. Aici incercam sa tin roata lui Urzica si a lui Aron, amandoi cu o forma mai buna decat a mea, a mers primele 45 de minute, dupa care am mers singur inca 45 si m-am taiat cat se poate de serios pe ultimele 45 de minute, neavand energie sa schitez nimic cand a trecut pe langa mine trenul de urmaritori venit din spate. Cursa, cu tot profilul de fuga in schimb mi-a placut si in afara de raceala forma se simtea ca era acolo. In plus odata cu vremea de tricou si de pantaloni scurti la mine incepe sa se duca o parte din grasimea de peste iarna, ca in fiecare an. Un loc 3 la categorie si peste 20 de la general. A fost in acelasi timp si un antrenament foarte bun pentru prima evadare. Photo credits: Traian Olinici.
O saptaman mai tarziu, la Prima Evadare. A fost a doua oara cand am fost la concursul asta, am reusit sa pastrez destul de bine pozitia la plecare si m-am trezit in plutonul al doilea cand s-au asezat lucrurile. Raceala era complet trecuta si motoare chiar au mers suprinzator de bine, probabil ajuta si faptul ca e un concurs de plat unde nu conteaza atat de mult greutatea. M-am batut cu Tudy si cu Cristi pentru podiumul la categorie, din pacate Cristi a trebuit sa se opreasca sa scoata iarba de la schimbator asa ca am reusit sa pastram cumva avantajul de timp cu plutonul pana la finish. La un moment dat chiar am prins din urma si plutonul de elite care mergea putin cam incet si am inceput sa-mi fac griji ca are timp Cristi sa se apropie. Pe ultimii kilometri a crescut din nou ritmul, au inceput si crampele si am terminat pana la urma pe 12 la general si pe 2 la categorie. Daca as fi stiut cum e finish-ul probabil ar fi fost un pic mai bine, dar oricum nu e fair play treaba asta la un maraton, cel putin din punctul meu de vedere. In rest organizare impecabile, multe multumiri echipei pentru cum a iesit evenimentul asta. Photo Credits: Traian Olinici sau alti fotografi de la Prima Evadare.
O saptamana mai tarziu, la XCO-ul de la Medias, la care a participat si Marius la copii, eu fiind de umplutura dupamasa. Am reusit sa cad in rock-garden la recunoastere si mi-am pierdut cu ocazia asta orice incredere in aderenta cauciucurile in conditiile zilei, dar cu limitarea asta chiar m-am distrat. Am alergat fara success dupa George 3 ture si am venit la ani lumina in spatele lui Ilyes. In rest organizare faina, fain si la cort, super misto nucleul de oameni pasionati de MTB din zona asta de tara.
Dupa o pauza de 2 weekend-uri, Hai La Barcani, un alt concurs cu noroi (a plouat torential in ziua dinainte) dar la care lucrurile in teren au aratat mult mai bine decat ma asteptam. Am schimbat cauciucurile cu forekaster-urile si primele 2 ore m-am simtit chiar bine si am mers cot la cot cu Urzica si Cristi. Pe ultimii 10 kilometri in schimb Cristi a apasat pedala si dus a fost. Din nou forma nu parea sa fie deloc rea, crampele au lipsit aproape cu desavarsire si concursul a fost unul foarte faina, multumiri lui Bogdan Alecu si oamenilor din Barcani pentru implicare si pentru organizare.
O saptamana mai tarziu la Campionatul National de Contratimp. Barele le-am pus pe bicicleta cu 2 zile inainte de concurs, am reusit sa fac pana la tubeless cu 30 de minute inainte de start (banda tubeless perforata) si am reusit sa iau startul in ultimul moment datorita ajutorului celor de la Devron de la care am imprumutat o roata fata de schimb. 20 de kilometri cu o medie de 43 de kilometri la ora, un loc 7 la Master 2 si cu mult loc de imbunatatire cu foarte putin exercitiu. In acelasi timp sunt destul de convins ca nu o sa-mi cumpar niciodata o bicicleta de conratimp.
Photo Credits: Traian Olinici.
O zi mai tarziu, la campionatele nationale de sosea. A fost foarte misto sa ai un campionat national pentru amatori cu o dinamica ca in cursele mari, cu sosele libere, comisari pe motociclete si drumuri inchise. De simitit m-am simtit bine, am reusit sa raman cu ceva suferinta in plutonul fruntas pana inainte de finish si am reusit sa ajung printre ultimii la sprint din pluton. Pe de alta parte dupa ce am reusit sa evit la limita o cazatura in pluton cu 5 kilometri iainte de start am zis ca e mai sigur sa stau in fata si sa duc macar in parte trena. La final am descoperit si de la ce aveam dureri de spate, saua se lasase 5 centimetri in jos. In rest trebuie sa recunosc ca m-am distrat foarte mult la cursa asta. Nationalele la sosea ar trebui sa fie pe lista de concursuri de bifat in fiecare an. Un loc 5 la categorie si la fel mult loc de imbunatatire daca ar fi unul din obiectivele principale.
O zi mai tarziu, la XCO-ul de la Blajel, unde am fost mai mult pentru Marius. Ploaia torentiala de la concursul de oameni mari a facut ca lucrurile sa fie foarte interesante, chiar daca am mers incet m-am distrat la maxim in conditiile astea. Nu cred ca am mai prins niciodata o astfel de ploaie / furtuna pe bicicleta, la un moment dat in padure era un fel de ceata, atat de deasa era perdeaua de apa ce cadea din cer. Un loc 11 la general si 4 la amatori. Photo Credits: Liliana Ionescu.
Doua saptamani mai tarziu si dupa o tura epica pana pe Moldoveanu a venit randul Transfagarasan Challenge, un concurs la care merg a 3-a oara. S-a plecat civilizat, am tinut pasul cu plutonul fruntas de amatori pana in caldarea finala. Dupa s-a taiat complet gazul cum de putine ori mi s-a mai intamplat la un concurs, probabil a fost oboseala acumulata in ultimele 2 saptamani de vina. N-am avut suficienta motivatie sa trag de mine si am venit pe 4 la categorie si 15 la general, dupa o adevarata lupta de a ajunge pana la finish.
Povestea a stat diferit la Paltinish Challenge unde picioarele au mers incomparabil mai bine decat cu o zi inainte. Chiar mi-a placut concursul si am reusit sa merg cu si spre final sa tin roata unuia din baietii de la Mentorise. Un loc 12 la general si 2 la categorie si o atmosfera foarte faina atat la start cat si la finish. Weekendul a fost unul cu un pic de alone time, Marius fiind la Slatina in timpul asta.Photo credits: Tibi Hila.
O saptamana mai tarziu, nationalele de XCO si o etapa din cupa nationala de XCO la Paltinis, primele concursuri la care am schimbat in cele din urma bicicleta. Pedala a mers suprinzator de bine si probabil pe aici pe undeva a fost varful de forma pe sezonul asta, in spate aveam o luna de mers pe la concursuri si nici o imbolnavire la activ si asta s-a simtit. Un loc 5 la general si 2 la categorie, la ani lumina in spatele lui Feri la categorie.
Geiger MTB Challenge, tura lunga, cu picioare obosite dupa cele 2 XCO-uri din saptamana de dinainte. Cristi s-a dus in fata pe prima urcare lunga, am tot pastrat contactul vizual pana la Caineni dupa care am mers in ritmul meu. Picioarele totusi se simteau bine desi pulsul era anormal de jos (142). Pe coborarea spre Santa era sa cad de 2 ori din cauza crampelor de la pozitia izometrica de coborare, dupa care mi-am revenit in mod complet anormal in ultima ora din concurs, depasindu-l pe Cristi pe urcarea dinspre Santa. Statistic raceala ne prinde in momente diferite din sezon, el a avut ghinionul sa fie chiar la concursul asta. Un loc 10 la general si 1 la categorie.
O saptamana mai tarziu, inca un concurs acasa, Up To Postavaru care a fost mai degraba un Down From Postavaru chiar si la categoria de XC. Un pic de noroi, un pic de distractie si un loc 1 la categorie si 2 la general la categoria asta. Campionatul National de DH, organizat in paralel a fost in schimb un eveniment de nota 10.
Weekendul urmator, inca un concurs acasa: Teleferic Challenge. La el a revenit dupa o pauza si Urzica, a carui roata am incercat sa o tin. Mi-a iesit pana la prima bucla dupa care din nou motoarele nu au mers asa cum ma asteptam asa ca am lasat pedala mai jos restul concursului. E a 3-a oara la concurs si mi-a placut, cu ceva mici modificari ar pute sa iasa un traseu cat se poate de misto.
Ultimul concurs din campania de a fost Transilvania Bike Trails, un alt concurs cu super atmosfera organizat de oamenii din echipa. In concurs picioarele au mers bine vreme de 2 ore, m-am tinut de plutonul pe care aveam ochii, asta pana ce am intors la Viscri. De acolo am ramas singur si fara sa-mi dau seama ritmul s-a dus destuld e serios in cap. Pe ultima urcare au venit tare din spate Andrei si cu Madaras, am reusit cumva sa storc un ultim gram de energie sa sa ma lipesc de ei pe coborare si am intrat primul pe fagasul de pe coborare, venind pe locul 16 la general si 2 la categorie, din nou la ani lumina fata de Cristi. Ce as schimba la concurs ar fi sa stau mai cuminte in ziua dinainte, clar toata orele alea petrecute in picioare nu au ajutat deloc. Dupa asta a urmat o lunga perioada fara concursuri, cu concedii si cu alte activitati conexe. Photo Credits: Traian Olinici
La intoarcerea din concediu si dupa inca o raceala culeasa de pe undeva au urmat doua concursuri de XCO, cel de la Porumbacu si ultima etapa de cupa de la Campulung, amandoua in format dublu (copii + adulti) astfel incat le-am bifat pe amandoua impreuna cu Marius. La Porumbacu m-am simtit execrabil in schimb la Campulung au mers din nou picioarele si aveam sperante ca ma voi simtit cat de cat bine la nationalele de MTB de la Blajel din saptamana urmatoare. Cert e ca pentru mine cel mai eficient e sa-mi fac antrenamentul de intensitate pe la concursuri si XCO-ul sunt perfecte pentru asa ceva. In plus trebuie sa recunosc ca m-am distrat mai mult decat m-as fi asteptat. Un loc 2 la categorie obtinut la fiecare din ele in spatele lui Feri. Photo Credits: Fotografii de la XCO-ul de la Campulung.
Nationalele de XCM de la Blajel au fost clar unul din obiectivele de la inceputul anului, si cu toate suisurile si coborasurile din timpul anului forma a fost acolo unde ar fi trebuit sa fie. Am scris si un jurnal mai detaliat, dar de simtit m-am simtit chiar bine in cursa si nu stiu daca as schimba ceva in retrospectiva. Un loc 2 la categorie la distatnta nu foarte mare de Cristi. Organizarea ca de obicei impecabila aici.
La doar o zi dupa a urmat BikeRace (jurnal aici), un alt concurs acasa, unde din nou pedala a mers surpinzator de bine. Silviu Manea probabil ar fi avut picioare sa vina inaintea mea dar a gresit traseul pe o coborare din cauza unul voluntar neatent, asa ca m-am alergat restul cursei de la distanta cu Urzica si cu Cristi Prodan. Un loc 1 la categorie si 7 la general.
Ultimul maraton lung al anului a fost cel de la Pucioasa, un concurs cu un traseu care imi place foarte, foarte mult. Au fost 5 ore in care am alergat de sau dupa Cristi, venind la final la 2 minute de el dupa un concurs in care m-am simtit din nou neasteptat de bine. Privind in spate nici nu-mi dau seama cand a trecut timpul respectiv, marca oricarei curse reusite. Cu ocazia asta ii mai multumesc inca odata lui Cristi pentru toate intrecerile de la distanta mai mica sau mai mare din timpul sezonului ce a trecut. Jurnal aici.
Un weekend mai tarziu, la Curmatura Uphill Challenge, un alt concurs la care picioarele au mers neasteptat de bine. Am folosit si arma secreta, prima bicicleta de concurs, Canyon de sub 10kg care a vazut foarte, foarte multe la viata lui. Inca are viata in ea si inca imi face placere sa o folosesc. Un loc 5 la general si 1 la categorie la verticalul acesta. Photo credits Lucian Anghel.
Doua saptamani mai tarziu, facem trecerea de la bicicleta la alergare, tot la un vertical. A fost mai greu ca anul trecut, timpul a fost aproape acelasi si la fel ca anul trecut m-am ales cu o raceala de toata frumusetea dupa concurs. Un loc 10 la general, categorii nu au existat aici.
Dupa concediul din Albania am descoperit la intoarcere ca inca mai pot sa alerg cu o viteza decenta pe plat, asa ca ultimul concurs al anului a fost un duathlon pe Strasse, la noi acasa. Am mers bine, m-am distrat si avand in vedere cei 20 de kilometri alergati anul asta am venit chiar onorabil, pe locul 5 la amatori.

Posted

in

Comments

One response to “2023, o retrospectiva in concursuri.”

  1. Claudia Avatar

    Pfuai, câte concursuri ?i podiumuri la aproape toate ? E fain s? faci retrospective, scriu ?i eu la a mea pe blog, ?i e un sentiment reconfortant s? redescoperi ce ai uitat, s? nu la?i impresiile de decembrie s? domine întregul an.
    Felicit?ri pentru motiva?ie ?i pentru cum reu?e?ti s? îmbini activit??ile cu Marius cu toat? logistica de antrenamente ?i recuperare!
    Iar în ce prive?te virusurile, ehee, ce aduc copiii, car? p?rin?ii ? De fiecare dat? când schimb? ei comunitatea, bagi un sezon de probleme… Cu sinuzita eu par s? fi sc?pat, de?i sinusul e afectat pe veci, deci sensibil, am scos o m?sea de minte – o parte din cauz?, ?i iau vitamina D constant (c? oricum nu o mai asimilez în ultimii ani ?i imunitatea e la p?mânt altfel)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *