In ultimii ani zapada nu a cazut prea des in oras si probabil in fiecare iarna poti numara pe degetele de la mana momentele in care ai zapada in oras si lucrurile arata ca in povesti. De obicei tine mai putin de o zi, inevitabil dupa ai parte de o incalzire in care orasul de basm se transforma in unul de cosmar: balti, ciorofleasca si zapada murdara.
Dar cumva de fiecare data cand vine dimineata sau seara in care orasul e acoperit de zapada simt o nevoie sa iesi prin oras atunci cand aceasta e pustiu, fie seara tarziu fie dimineata devreme, atunci cand inca sunt aprinse luminile si cand totul are o tenta usor suprarealista: esti singur intr-un loc care in mod normal e plin de lume si ai cumva parte de zapada proaspata si de spectacolul luminilor doar pentru tine.
Asa e si in dimineata aceasta, cea din ajunul Craciunului, atunci cand profitand de faptul ca Marius se trezeste la 6:30 (ca aproape in fiecare dimineata) dam o fuga prin centru la o plimbare cu sania si la o bulgareala. Las pozele de mai jos sa vorbeasca pentru sine, a fost intr-un fel inceputul perfect de zi si a fost fain ca in anul asta zapada asta s-a potrivit cu Craciunul. In restul zilei nu am facut prea mare lucru, chiar daca voiam sa iesim la sanius pe undeva. Ne-am pastrat energiile pentru un alt eveniment super fain, colindul din ajunul Craciunului.
Leave a Reply