O zi de marti pe schiuri cu multa socializare

In dimineata asta se anunta din nou ger si cum ma trezesc devreme ma hotarasc sa merg cu autobusul pana in Poiana, astfel masina le ramane lui Marius si Mihaelei si pot sa evite un drum pe ger pana la scoala. Apropo de asta mi se pare ca e fain sa mergi pe jos sau cu bicicleta la scoala cu copilul, dar putinele dimineti in care termometrul scade sub -10 merge folosita si masina, valabil si atunci cand e vreme caineasca afara. Timpul e cam acelasi din fericire, dar tot ma simt un pic vinovat de fiecare data cand parchez sa-l debarc pe Marius la scoala cu masina.

Legaturile cu busul pentru a urca in Poiana in schimb sunt suprinzator de bune pentur rasarit, iau bus-ul de la noi din fata la 5:42, la 5:57 sunt in Livada, la 6:00 pleaca busul spre Poiana si la 6:20 sunt sus in Poiana. Nu-i rau deloc. In bus ma intalnesc cu Iulica si mai stam de vorba pe urcare si singurul neajuns e ca in drum spre Livada imi dau seama ca am uitat betele. Ma gandesc pentru cateva secunde daca are sens sa ma intorc ca sa le iau dar tinand cont ca ar fi stricat toata dimineata manevra imi zic ca nu o sa fie chiar asa de rau fara bete. Si chiar nu a fost, am urcat pe canal pe Sulinar pe zapada destul de buna, cu mainile pe genunchi. La final chiar am lalait-o un pic (si am vazut cu ocazia asta si un iepure ce nu avea nici el somn la ora aia) si am reusit sa ma sincronizez la fix cu rasaritul pe varf.

Un pic de socializare pe varf si discutii cu Alin despre cat de putina zapada e in Fagaras dupa care pornesc la vale. De la 8 urca o grupa mare de prieteni si cunoscuti pe foca, si dupa un pic de haos cu sincronizarea reusim sa pornim la deal pe la 8 si 20 spre cabana, de data asta cu bete (mersi Dani). Foca merge bine si din nou am o zi in care raceala din ultima luna pare aproape uitata, singa amintire e haraitul si expectoratia colorata ce mai iese din plamani atunci cand tusesc. Urcare conversationala cu multa conversatie, o pauza de ceva dulce si socializare la cabana dupa care pornesc la vale pentru a prinde bus-urile de intoarcere. In statie ma intalnesc cu Marius, stam de vorba pana vine bus-ul si pe coborare si ajung inapoi in Livada la fix pentru a prinde legatura spre casa. Mai trebuie sa mai fac dinastea, mai ales in zile in care stii ca o sa fie nebunie si haos cu parcarile in Postavaru…

Dupa ceva ore partial productive de invatat si scris cod aflu ca e ziua lui Marmo si ca si-o tine la cabana, ma sincronizez cu Suca (de data asta cu masina) si mai fac o urcare cu schiurile noi de tura. De dimineata am probat doar claparii de la Albert, si au fost foarte misto. Si schiurile sunt misto, dar focile au o prindere spate care tot agata zapada si ma enerveaza la culme, noroc ca la cabana dau de Dan Balan si de Tanase si analizez ce trebuie sa-mi iau sau cum pot sa le convertesc pe cele pe care le am deja. Stau pana la 9 si jumatate, la 10 si un pic sunt acasa, Mihaela si Marius deja dorm. Maine e randul Mihaelei sa incerce setup-ul nou si randul meu sa ies cu Marius, dar astazi mi-am facut din plin damblaua.

In autobus, spre Poiana. Conexiunile nu sunt deloc rele, la 5:42 plec de acasa, la 6:20 sunt in Poiana. Pacat ca mi-am uitat betele.
Atmosfera de iarna peste tot prin depresiune, imi place la nebunie cum arata diminetile astea. De asemenea la fel ca ieri e inversiune termica,0 grade in Poiana in timp ce jos in Brasov erau -12.
Urcarea fara bete merge mult mai bine decat ma asteptam. Daca la un moment dat va uitati betele in oras, nu disperati, situatia e sub control, mai ales daca e zapada buna.
Sincronizarea pe varf, in momentul rasaritului. Fiecare urca si trage de el cat are chef, idea sa ajungi pe varf cu cateva minute inainte de rasarit. Ultimele dati mi-a iesit destul de bine sincronizarea.
Un pic de caldura, un pic de vitamina D si e timpul sa pornim la vale.
Sunt curios de cate astfel de dimineti de iarna vom avea parte anul asta. Oricum fata de sezonul trecut cel de anul acesta a inceput mult mai bine.
Partii impecabile si multa socializare la a doua urcare.
Prajitura a intrat la marele fix, cam pe la ora asta glicemia se duce destul de serios in jos, mai ales daca nu ai mancat bine de dimineata la plecare.
Cu Marius la coborare. Postavaru cu bus-ul nu e o idee chiar asa de rea, poate ca ar trebui sa-mi fac abonament pentru luna urmatoare.
Cu Suca, la urcarea de seara pana la cabana. Am blestemat in ultimul hal prinderile spate de la foci si mi s-a parut ca zgariam zapada la fiecare pas. Trebuie clar sa rezolv problema inainte de urmatoarele urcari. Schiurile in schimb au fost surpinzator de faine si de rigide la coborare. Poate chiar un pic peste Baltoro, trebuie doar sa te obisnuiesti cu faptul ca sunt mai scurte si mai inguste.
Din nou la Postavaru, pentru socializarea de seara.
LMA Marmo, de fapt sunt 36 si nu 37, cineva a vrut sa-l faca mai mos. Cica asa se pun lumanarile in Moldova.
O cabana Postavaru surpinzator de plina pentru o seara de marti. E incredibil ce amploare a prins fenomenul de schi de tura in ultimii 4-5 ani. Daca dimineata e pustiu si suntem cativa rataciti pe varf, seara e un adevarat pelerinaj pana la cabana..

Posted

in

, ,

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *