Primavara din februarie

Inca nu stiu ce parere sa am fata de perioadele astea de incalzire din mijlocul iernii. O parte din mine se bucura pot iesi sa fac chestii afara cu Marius, ca pot sa ies pe bicicleta fara sa inghet. O alta parte regreta timpul petrecut pe schiuri si atmosfera faina de iarna de care de voie de nevoie am tot parte pana acum iarna asta.

Probabil singura chestie buna in tot ciclul asta de incalziri / raciri e ca bicicleta si skiurile se completeaza reciproc foarte, foarte bine. Atunci cand nu e de bicicleta e de ski si invers. Mai putin roz e tranzitia de la un sport la altul si orice ai face primele ore se simt destul de aiurea. Trece in cateva ture, dar la fiecare tranzitie nu poti sa nu stai sa nu te gandesti ca de fain e celalalt sport pe care nu-l poti face acum.

Cam asa a fost si acum la primele iesiri pe bicicleta de la inceputul saptamanii in care simteam ca pedalez patrat. Orele au trecut, muschii s-au reasezat pe noua miscare si spre sfarsit incepeai sa simti din nou placerea de a invarti pedalele si de a petrece timp pe bicicleta. Tot din partile bune ale tranzitiilor de la frig la caldura e ca cele 10 grade de afara dupa ce vii de la -15 pe Postavaru par de-a dreptul tropicale, asa ca in toate turele a fost rost de echipament de vara si de deschis panourile solare pentru absorbitia Vitaminei D. In rest mai multe despre timpul petrecut afara in perioada asta in jurnalul foto de mai jos:

Unul din lait-motivele episodului de primavara a fost fotbalul. Intr-atat incat la mine s-a lasat cu genunchi si picioare obosite. Dar asta, papucii de fotbal primiti de ziua lui trebuia testati, si la pranz, si seara, aproape zi de zi. Recunosc ca-mi place si mie, dar parca nu chiar atat de mult…

Cu Suzi si Ovi la o prima tura adevarata de primavara, revenim la a roti turele preferate din jurul Brasovului.

In episodul de astazi, drumurile faine din zona Dumbravita-Crizbav.

Oricat de conversationala pare din poze tura vantul a fost unul turbat si a fost probabil unul din putinele momente din viata in care o pala neasteptata de vant era sa ne impacheteze pe toti trei.

Seara evident tot fotbal, la alt teren de data asta. Ideal e sa gasim si alti pusti cu care sa facem echipe, daca nu se intampla asta e mult de alergat pentru amandoi.

Ziua urmatoare ii vine randul turei de Sfantu, cu un cer spectaculos deasupra. In rest ceva mai putin vant. Pedala a inceput sa mearga ceva mai rotund.

Apusul zilei, vazut de la balcon. Ar fi fost fain de vazut de pe Postavaru, dar nu poti sa le ai pe toate.

Ziua urmatoare, o Poiana la tricou si pantaloni scurti. Asta la urcare, la coborare venea randul incalzitoarelor si a gecii de vant.

Primavara!

Gravel-ul de la Csaba care a devenit bicicleta buna la toate. E incredibil cat de bine ma simt pe ea si cat de mare e tentatia sa ies pe ea in detrimentul altor bicle. In imagine cu roti generice de 700, cauciucuri de 28, tubeless, 3.5 bar. Comfort++.

Seara evident, inca o sesiune de fotbal.

A doua zi, la un concurs de alergare sub Tampa la care a participat si Mihaela. Marius, in ciuda emotiilor de la start a alergat foarte foarte bine, castigand un duel de la distanta cu Bogdi. In asentimentul incaltarilor de fotbal se cer si niste incaltari de alergare pentru anul asta si mai trebuie lucrat un pic si la forma. Ce se intampla atunci cand alearga n-are nici o treaba cu o forma naturala, noroc ca il ajuta gena de anduranta. Cam la fel e si la fotbal, poate sa alerge pana obosesc toti ceilalti copii.

Dupamasa scot MTB-ul si iau la rand cu Suca toate potecile practicabile, Potecuta, Bazine, Putreda si Topogan. Un fel de shaorma cu de toate.

Ca de obicei, tricou si pantaloni scurti la deal, foita si manecute la vale. 17 grade.

Poteci in stare perfecta si prea putine capcane cazute peste iarna.

Toata lumea iesita pe poteci, aici grupa grea de la PlayRide.

A doua zi, la o tura de bicicleta cu copii in jurul Lempesului. Atmosfera de noiembrie de dimineata, de aprilie dupamasa. Urmeaza o postare separata pentru cei 7 ani impliniti de Marius.