Cum am primit plangeri ca un jurnal are farmecul lui si ca un jurnal foto poate sa acopere doar in parte povestea unei zile o sa incerc sa scriu si cateva randuri de data aceasta. Apropo de jurnale, cum momentan ma aflu in postura de cronicar (text, foto si video) al familiei de multe ori mi se pare ca ma aflu in ipostaza in care lucrurile se intampla mai repede decat le pot documenta, si senzatia e ca daca nu o fac pe moment e usor ca lucrurile sa intre intr-un sac fara fund de unde sa nu mai repara niciodata.

La fel ca la programare, job, sau in viata mi se pare “Something is better than nothing” si ca e mult mai util sa scrii putin sau pe fuga decat sa nu scrii deloc. La fel cum mi se pare la fel de util sa scrii des decat sa lasi timpul sa treaca si amintirile sa se estompeze. Dar ajunge cu filosofia, sa revenim la plaja din Sicila unde am campat in noaptea asta. Peste noapte au trecut pe deasupra noastra nori din care a cazut si un pic de ploaie asa ca dimineata aerul e unul incredibil de proaspat.

A fost si considerabil mai cald in noaptea asta si eu unul am dormit surpinzator de bine. De fiecare data cand reincep noptile petrecute la cort raman mereu surpins de cat de bine dorm fata de noptile petrecute intre 4 pereti. Ajuta si faptul ca la ora 18:30-19:00 esti deja in cort si e timp suficient si pentru ascultat carti, si pentru uitat peste cursuri salvate offline si pentru somn pe indelete.

Ma trezesc primul odata cu prima geana de lumina si pana cand se trezesc si Mihaela si Marius explorez la pas cele 2 plaje care sunt pe langa noi. Poate mai spectaculos decat cele 2 plaje e o zona stancoasa de care se sparg valurile, loc in care vin si Mihaela si Marius fix inainte de a aparea si soarele in peisaj. In timp se pregatim micul dejun apar si doi pescari localnici iar Marius ii studiaza cu interes mai bine de o ora, incercand fara success si sa comunice un pic. Apropo de asta, chiar daca ce vorbim iese foarte stalcit mi se pare incredibil cum putem intelege cu usurinta tot ce se vorbeste in Italiana, intr-atat incat in aproape orice context e mai bine sa comunicam asa cu localnici decat in tentativa de engleza pe care o stiu ei.

Cand se incalzeste strangem lucrurile si plecam la explorat plajele din zona. Toata diminea nu vedem nici un suflet si gasim un loc fain intr-un mic golfulet in care o stanca creaza un microclimat si pe la ora 10 chiar e foarte, foarte cald, suficient de cald incat sa punem pe noi primul strat de bronz pe anul asta. Inutil de zis ca eu sunt un mare fan al soarelui si ca observ aproape in fiecare an cat de bine ma simt atunci cand incepe din nou sa ma vada soarele. Construim castele si diguri de nisip, alergam pe plaja, exploram si alte golfulete si petrecem o dumineata reusita la plaja, intra-atat incat ne gandim sa ramanem in zona si maine cand se anunta la fel de cald si la fel de mult soare.

Doar ca noi nu suntem deloc prieteni cu statul la plaja si cu statul intr-un singur loc asa ca dupa ce mancam la o tavola calda din Portopalo (lasgna, caracatita cu mazare si o mancare de cartofi cu chiftele extrem de reusita) si dupa ce facem cumparaturile ne hotaram sa mergem sa vizitam Vila Romana din Casale, aflata la 150 de kilometri distanta. Marius adoarme vreme de o ora in masina lovit de soarele de dimineata, noi dam peste drumuri chiar faine pentru condus si pentru bicicleta si pe la 4 ajungem la Vila unde e din nou pustiu. Rabdarea lui Marius rezista o ora si ceva si trebuie sa recunosc ca felul in care e facuta prezentarea mozaicelor e extrem de reusita si reuseste sa-ti redea un pic din felul in care ar fi arata vila acum mai bine de 1700 de ani. In acelasi timp, oricat de faine sunt mozaicele ramai cu sentimentul ca manifestarile artistice au fost intr-un declin continuu de la greci si de la perioada de glorie a imperiului, panta descendenta ce avea sa se continue si in Evul Mediu. Parca prefer imagistica stilizata a amforelor grecesti mozaicelor colorate ale perioadei tarzii ale imperiului. Cu toate astea e o bucata importanta din istorie, e in UNESCO si clar merita vazuta daca ai drum prin Sicilia.

Locul de cort din seara asta il gasim intr-o padure de eucalipt din zona si in timp ce intindem cortul ne claxoneaza prietenos padurarul din zona. Sunt convins ca in alte parti ale continentului (vezi zona DACH) singur ne-ar fi invitat la o discutie. Seara asta avem din nou la meniu un pui la rotisor, legume si fructe pentru a contrabalansa toti carbohidratii de la pranz. Si noaptea asta dorm la fel de dus.