Dupa maratonul din ziua de dinainte ai zice ca astazi o sa o lasam un pic mai moale. Am zis acolo ca suntem decalati uneori la numarul de experiente faine pe care incercam sa le inghesuim intr-o zi, si astazi nu e deloc exceptie de la asta. Si asta vremea se anunta impecabila, e zi de concediu si suntem convinsi ca vrem sa profitam la maxim de ea.

Dimineata mancam impreuna (cum ne-am tot obisnuit in ultima vreme) dupa care ne pregatim pentru ture diferite: Mihaela iese de dimineata cu Ovidiu si Rose la o tura de cursiera in timp ce eu si Marius iesim cu MTB. Pe ultima suta de metri se hotarasc sa vina si Andrei si Codrut asa ca ne dam intalnire la 9:30 in Livada Postei. Lume putina tinand cont ca e a doua zi de paste, cerul e de un albastru impecabil si inca mai e un pic din verdele crud de primavara prin padure.

Planul in facem din mers, mergem pana la cabina si aici ne hotaram sa incercam un prim blue-line pe anul asta pentru Marius. Pentru Codrut e de fapt o premiera, o prima zi prin bikepark. Sus reusim sa facem o pseudo incalzire inainte de a incepe coborarea si lucrurile incep sa mearga din ce in ce mai bine pe masura ce curg virajele si coboram in format de trenulet pana jos. Jos luam o pauza de dulce dupa care mergem spre Valea cu Apa, unde Marius reuseste performanta sa faca toate bucatile tehnice pe bicla. A fost o zi in care s-au aliniat perfect astrele cu aderenta si increderea astfel incat de la intersectia cu Valea cu Apa partea de sus pana la bancuta nu a pus piciorul jos. Mie mi-a luat mai bine de 3 sezoane pana cand am reusit performanta asta si majoritatea prietenilor pe care ii stim si se dau pe bicicleta inca nu leaga bucata respectiva. Bonus a fost si urcare din firul apei, care nu-mi iese nici acum mereu…

De la bancuta coboram pe o poteca ce am botezat-o Topoganul Mic si de aici la vale pe Bikerace, binenteles tot pe ea. Am impresia ca Marius cu forma de azi ar fi putut cobora pe poteci mult mai serioase, dar e mai bine sa o luam gradual si sa beneficiezi de boost-ul de incredere la fiecare tura.

Ajungem acasa dupa o tura de 4 ore si ceva, mananc ceva rapid, Marius intra la dus si eu fug ca sa-mi fac si eu un mini-antrenament pe ziua de azi: o urcare in zona 2 pana la cabana si de aici o coborare pe Crucur si Topogan. La o saptamana dupa cazatura de duminica pot spune ca ma simt din nou OK pe bicicleta si e foarte, foarte faina senzatia la vale. Singura problema e ca mor de cald incaltarile pe care le am in schimb, ar trebui sa trec la niste flat-uri de vara…

Ajung acasa, mananc ceva repede, fac un dus cat timp Marius e iesit afara la joaca dupa care ducem bagajele la masina si il culegem de la joaca pe drumul spre Holbav. Reusim sa urcam cu masina pana pe un varf de deal estetic, cu un stejar si un fag, acoperit de flori galbene unde petrecem o seara super, super faina. Singurul regret e ca din motive de concedii si comoditate nu am reusit sa strangem mai multi prieteni si copii aici, ar fi fost si mai fain. O seara perfecta, in care am stat ascuns un pic in spatele aparatului dupa multa vreme. Ce inseamna sa moara telefonul si sa nu mai fi multumit de ce poze face generatia veche de telefoane…