Orice s-ar zice venirea unui copil intr-o familie schimba destul de mult genul de ture pe care le faci. Schimbarea e in mod evident mai mare la primul copil, la urmatorii tranzitia e clar facuta. In mod ideal turele facute cu prietenii fara copii se transforma in ture facute cu prieteni cu copii, in care copiii se joaca intre ei si adulti socializeaza intre ei, in mod ideal undeva in natura. Si mai bine daca treaba asta se intampla undeva pe munte.
Dar cu toate astea pentru orice moment de socializare si de conectare care sa conteze e nevoie de timp si de context, asa ca ajungi de multe ori sa “te imparti”, fie atunci cand vrei sa iesi la un antrenament fie cand vrei sa iesi la o tura cu prieteni fara copii. Weekend-ul asta face in schimb exceptie de la regula si cu Marius plecat in tabara reusim sa-i convingem pe Vali si pe Muha sa vina in Brasov pentru a face Turul Pietrei Craiului. Antrenamentul il au deja facut de weekendul trecut de la Turul Bucegiului, iar pe ultima suta de metri ni se alatura si Dan Oprita venit saptamana asta in tara.
Ziua e literalmente perfecta, nu foarte cald, vizibilitate perfecta, un cer de un albastru impecabil si un pic de vant numai bun pentru a te racori pe urcari. Sensul turei ne duce si in momentul potrivit la al zile in diversele puncte de pe traseu, asa ca privelistile spre Crai ne lasa constant cu gura cascata, atat dimineata in zona Seii Joaca cat si dupamasa cand sarim muchia inapoi prin Curmatura Foii. O tura nu foarte spectaculoasa din punct de vedere al potecilor (n-am avut nici timp nici energie pentru a urca pe Tamas) dar extrem de spectaculoasa din punct de vedere al potecilor. In plus ai parte si de un pic de contopire cu natura atunci cand mergi pe curba de nivel de pe Tamas, incet incet daca nu e curatata poteca salbaticia isi intra din noi in drepturi pe aici.
La sfarsit, in loc de a alege intre o inghetata in Brasov si un apus le alegem pe amandoua si urcam cu masina la Stejar cu o caserola de 1kg de inghetata (mai multe gusturi, dar care la final sau amestecat intr-unul singur). Apusul a fost pe masura zilei, cu un soare clar conturat scufundandu-se sub norii de la orizont. O tura ca pe vremuri, o tura cum ar trebui sa facem de mai multe ori pe an. Si chiar daca e complicat, mi se pare ca e loc de toate, si de familie, si de job, si de antrenamente si de prieteni. Una din lectiile invatate in ultimii 2 ani si jumatate e ca e foarte important sa fii organizat cu timpul tau. Alta ar fi ca uneori nu poti sa le faci pe toate, si ca asta e OK. Dar asta asta nu inseamna ca nu trebuie sa incerci in mod constant sa le faci pe toate.
Leave a Reply