Comisan e venit prin Brasov la un concurs pentru cel mai bun pompier din Romania asa ca am zis ca e pacat sa nu ne sincronizam si in afara concursurilor pentru o tura prin Postavaru. Atunci cand iesi cu cineva care sa-ti arate potecile clar o sa mergi mult mai relaxat, pe de o parte pentru ca nu trebuie sa-ti bati capul cu trail-forks pe de alta parte pentru ca daca in fata e cineva care iti zice ca merge nu o sa-ti bati capul sa te dai jos de pe bicicleta.

Apropo de concursul pentru cel mai bun pompier, cu probe “pompieresti” mi se pare foarte interesant ca desi Comisan la capitolul fitness la probele de explozie de la pompieri nu a venit chiar printre primii. Ce e concurenta acerba la MTB, dar la pompieri pare ca e si mai si. La fel de interesant mi s-a parut ca locul de desfasurare al concursului a fost la Coresi si ca per total a destul de multa vizibilitate iar canicula din ultimele zile a facut ca si conditiile sa fie cat mai aproape de realitate.

Revenind la povestea coffe-ride-ului am plecat in tura 6, dupa o noapte in care am dormit prea prost dupa SUP-ului de ieri de la Moacsa. Combinatia de masa tarzie si soare care m-a batut in cap m-a facut sa adorm abia pe la 1 noaptea asa ca dimineata sunt destul de cheaun. Partea buna e ca la fel e si Comisan din motive de petrecut cu baietii pana la 2 noaptea. Ne menajam si urcam pana in poiana cu autobusul, dupa care cautam degeaba un magazin deschis sau un automat de cafea.

De aici ii dam la deal pe familial si in mod suprinzator ma simt chiar bine la deal, desi am facu si ieri un scurt antrenament de intensitate. Si ziua de azi e un exemplu foarte bun ca orele putine de somn uneori conteaza mai putin decat de astepti, chiar si atunci cand treci de 40 de ani. Urcare e super faina si provocatoare ca de obicei si desi e dimineata apele curg de pe noi ca la balamuc. La cabana sunt 17 grade si cat timp ne oprim la o cafea, un pepsi si un salam de biscuiti mai ca intra un pic frigul in noi.

Noroc ca de aici pornim la deal pana la Yager, iar de aici incepe coborarea de 1200 de metri pana in Brasov: un pic de bikepark cu sarituri, un Crucur cu aderenta surpinzator de buna (desi Suca a luat in brate un copac pe acelasi traseu dupamasa), si la sfarsit un Pastai si el in stare surpinzator de buna. Nu ma asteptam sa ma simt atat de bine de bicicleta, mai ales ca n-am prea mai iesit dupa triada, pe caldurile astea mi se pare mult mai ok cu temperatura pe cursiera la un pic de viteza. Comisan are tot timpul zambetul pe buze si tura de azi mi-a adus aminte cumva de nenumaratele iesiri de dinainte de 2020 cu Dani Rosioru, e super fain sa iesi cu cineva cu care te potrivesti la ritm si care se bucura in mod egal de poteci. La 9:30 eu sunt acasa, Comisan la bere la o terasa si dupa un mic dejun ma asez direct la birou. Un inceput de zi perfect. Mai putin perfecta fost seara, cu o vizita de socializare la Fodori care s-a lasat cu un pic de scantei din cauza unui Marius ce era mult prea obosit.