In drum spre Brasov Marmo imi scrie ca urca impreuna cu oamenii din CNPT la Tiganesti pentru a vedea perseidele, si desi mi-am facut plinul de frumos si natura pentru ziua de azi mi-e greus a zic nu, mai ales ca se potriveste la fix cu timpul. La 16:00 ii las pe Mihaela si pe Marius acasa si cu bagajul deja facut din Fagaras plec mai departe spre Bran, cu o scurta pauza pentru cumapraturi si pentru a-i culege pe Marmo si pe Victor din Bran.

Urcarea pana la Tiganesti mi se pare mai lunga decat mi-o aminteam, se vede ca au trecut cativa ani de cand n-am mai urcat si n-am mai coborat pe aici. Ne asezam la un ritm conversational care imi convine, mai ales ca Marmo isi cara si aripa pentru a zbura maine dimineata cu ea. Sincer, fix pentru ture de genul asta sunt un pic invidios. O drumetie de 2h30 dimineata poate fi inlocuita cu un zbor de 20 de minute cu infinit mai putina rupere de genunchi asociata. Pe urcare in schimb fructele de padure sunt la apogeu si in pauze avem parte si de zmeura si de mure din plin, si pe ici pe colo si o fraguta ratacita. Inutil de zis ca nu se compara gustul fructelor culese direct de la sursa cu orice variante bio / eco pe care le gasesti in supermarket.

Ne potrivim cu apusul chiar atunci cand iesim din padure, spre Crai norii se coloreaza in nuantele apusului atat inainte cat si dupa ce soarele trece dincolo de creasta. Lumina e si in seara asta absolut geniala, si e imposibil sa nu te entuziasmezi de astfel de momente, indiferent de cat de obosit ai fi.

La refugiu e suprinzator de multa lume pentru o seara de luni si imi pare bine ca am luat cortul dupa mine, macar daca se strange oboseala e bine sa stii ca o sa dormi cum trebuie. Ne asezam in sacii de dormit pana cand vin ceilalti si ne uitam dupa stele cazatoare, stele ce nu intarzie se apara. Dupa ce vine toata trupa se mai sta la stele, la un pahar de rom si la un tiramisu dar eu ma retrag mai repede la somn. Plecarea pentru maine dimineata pentru a ajunge inapoi la munca ar trebui sa fie inainte de 7 si ar fi bine sa strang ceva ore de somn pana atunci.

Dorm destul de bine noaptea (desi la 2200m se simte un pic altitudinea), vad rasaritul din gura cortului si plec primul la vale, ascultand toata coborarea Wuthering Heights a lui Emily Bronte, carte ce ma prinde mai mult decat as fi crezut. Sunt bune si drumetiile singur pentru astfel de carti. La 10 sunt deja la munca, planuind deja urmatoarea iesire pentru seara asta, inca o seara la Perseide la Holbav. Viata pe repede inainte.