Concursurile anul acesta au fost concetrate in prima parte a anului si treaba asta mi-a placut. Dupa nationale de la XCM de la Geiger poti sa te relaxezi si ai in fata o vara intreaga in care poti sa faci si altceva in afara de concursuri si chiar a fost o vara super plina pana acum.

Ce a lipsit au fost turele lungi si epice, asa ca duminica asta sper sa recuperez restanta cu o tura clasica de Bucegi. Planul desenat de acasa are 100 de kilometri cu 3000 de urcare si traseul e destul de simplu: plecat cu trenul la prima ora, urcat la Diham, coborat spre Busteni, urcat spre stana regala prin Poiana Tapului, urcat la Cota 2000, Omu si coborare prin Batrana si Saua Strunga si la sfarsit un pic de Postavaru.

Partener de epica e astazi Alex Itu si ca o diferenta fata de anii trecuti amandoi suntem pe bicle de trail. In plan pentru astfel de ture e sa-mi fac un hardtail (cu un cadru de la Cristi), dar pana atunci ne dam cu ce avem. Dilema mea la bicla de trail e ca de la 2000 de metri de urcare incolo fiecare pedala la deal se simte si nici coborarea nu mai e chiar asa de placuta atunci cand se strange oboseala. Senzatia e fix ca in mod constant din cauza greutatii si a cauciucurilor bicicleta iti “suge” in mod energie pana cand ajungi pe deficit. De obicei treaba asta se intampla la mine in jurul a 2000m de urcati (metri ce merg destul de repede, comparabil cu o bicla de XC daca mergi al ritm mai lejer).

Plecam la prima raza de lumina din gara, prindem un pic de culori de rasarit pe forestierul spre Forban, coborarea spre Gura Diham e chiar faina, dupa atat de mult timp prin Postavaru sau pe trasee de concurs cunoscute uitasem cum e sa trebuiasca sa cauti cu un pic de atentia trasa ca sa nu te dai jos de pe bicicleta. Pauza de alimentare la Lidl-ul din Busteni dupa care pornim la deal spre Stana Regala. Imi place super mult urcarea pe aici si trebuie sa recunosc ca merge mai bine decat ma asteptam cu bicla de trail. Acelasi lucru e valabil si pe urcarea pe drumul de vara. Pe platou in schimb ne ia in primire un vant destul de turbat cu rafale ce te dezechilibrau serios. Noroc cu jnepenii de langa Piatra Arsa.

Pe aici ne intalnim cu Bostan, Rosca, Ghinararu si Silviu care aveau in plan aceasi tura, noi ne hotaram sa coboram de la Babele spre Pestera Ialomitei. Si coborarea pe aici e cat se poate de interactiva si merge in proportie de 95% pe ea, mai putin o bucata scurta unde muntele s-a surpat si e plin de bolovani aruncati alandala. Singura problema e o cazatura a lui Daniel care s-a lasat cu ceva ligamente intinse, asa ca baietii se retrag pana la urma pe la bolboci in timp ce noi urcam spre Batrana / Saua Strunga. Si urcarea pe aici, pe drumul vechi ce serpuieste printre jnepeni mi se pare super misto si salbatica. Cand terminam cu push-bike-ul mi se termina si bateriile asa ca pe coborare nu pot sa spun ca ma distrez prea mult. Parca cel mai fain pe aici e tot pe o bicla de XC, cea de trail e clar prea mult pentru coborarea din Saua Strunga.

O pauza de alimentare in Gutanu dupa care coboram spre Simon, asfalt pana in Rasnov (unde si alimentam) si urcam pe asfalt pana in Poiana mica si terminam cu o potecuta, ajungand acasa intr-un timp cat se poate de decent. Dupa dus si re-alimentare chiar e timp si de o sesiune de fotbal cu Marius inainte de culcare. Oricat de obositoare e tura sa concursul la sfarsitul zilei trebuie sa pastrezi o rezerva pentru astfel de activitati.