Imi dau seama ca a trecut prea mult timp de cand am scris pe blog. Uneori ritmul in care se intampla lucrurile depaseste ritmul in care eu pot sa fac journaling, asa ca experientele ajung intr-o coada ce se poate transforma usor intr-un sac fara fund. Chiar si fara scris, un fel de journaling continuu tot se intampla prin pozele si filmuletele pe care le fac. Doar ca trebuie puse toate cap la cap la un moment dat.

In vara asta nu am avut concediu. Deloc. Am trecut prin 2 job-uri noi si 3 proiecte diferite (experienta super interesanta de altfel) dar asta a facut ca zilele de concediu sa fie inexistente pentru vara asta. Ce s-a strans totusi am zis sa folosim pentru vacanta de toamna, lucru cu un pic de risc caci vremea poate sa fie cat se poate de random in perioada asta.

Ca de obicei nu avem nici un plan concret si dupa un weekend foarte plin cu Linia 20, un parastats si mult timp cu Marius simt cumva ca am nevoie de un moment de respiro si 3 zile de munca in care sa mai fac si bagajele pentru concediu suna ca o alergatura prea mare chiar si pentru mine. Asta si pentru ca e fix inceputul fain de toamna si traiesc un pic de FOMO legat de spectacolul frunzelor galbene. E fascinant cum in mod constant la ultimele plecari din Brasov am avut senzatia ca ratez ceva aici si nici concediul de acum nu face exceptie.

Obtin derogare de o zi de la Mihaela, imi fac treaba la munca cum trebuie si apuc sa strang si cateva iesiri ca la carte cu frunze galbene din plin. In ziua drumului (zi de concediu) ies la rasarit pe Tampa, la o tura de bicicleta de 1000m cu Alex prin Postavaru, fac bagajele doar ca pe seara sa aruncam totul in masina si sa conducem pana la ora 1 pana aproape de Sofia. Si asta a fost ziua de respiro. Stau sa ma gandesc ca poate suntem dereglati la nivelul de energie si activitate dar macar sunt convins ca nu a stricat Dumnezeu 3 case in cazul nostru.

Vineri strangem cortul de dimineata si conducem restul de 400 de kilometri pana la plaja de la Nikiti. Entuziasmul de a da de caldura si de mare e la cote maxime si nu stim cum sa ne dezbracam mai repede pentru a ne pune la plaja si a intra in apa. Iar apa ca aici eu nu cred ca am mai vazut odata, poti lasa la o parte faptul ca vezi metri / zeci de metri in jos cand inoti, dar vezi pana hat departe si cand te uiti pe sub apa la orizontala. E complet extra-sezon si pe langa cativa turisti rataciti cum suntem si noi e complet, complet pustiu si asta imi place.

Fac cumparaturile din Lidl pentru urmatoarele zile, ii culeg pe Mihaela si pe Marius si ne mutam la o alta plaja salbatica sa vedem apusul. Marius incearca un pic de snorkeling fara success, noi cautam tot fara success un loc de cort chiar pe plaja dar avem parte de un apus de nota 10 si imi dau seama ca ne-am teleportat instant in mood-ul de concediu. Plus ca imi place senzatia de a nu pierde nici o zi pentru a face ceva fain. Practic am avut parte si de ture si de toamna ieri, si de o jumatate de zi de plaja astazi, cu tot cu drumul pana in Grecia si o 6 ore de somn noaptea. Clar a fost mult mai bine decat in concediul din vara trecuta din Alpi. A si era sa uit, apa e super ok pentru inot pentru mine, pentru Marius e ok doar pentru 5-10 min, dar sta nu inseamna ca nu a intrat de mai multe ori in apa. 22 de grade si in aer si in apa.