Dimineata Marius se trezeste inainte de rasarit si avem tot timpul din lume sa gasim un loc fain pentru a urmari locul din care rasare soarele deasupra marii Egee. In departare, primele raze de soare ce cad peste Atos ne spun ca mai e putin timp pana cand va rasari. Nu caldura o asteptam, afara sunt tot 15 grade cat mai degraba semnalul inceputului de zi. Si odata ce suna gongul vizual incepem sa trebaluim cu rutina de dimineata: pregatit micul dejun, strans cortul, poze, joaca cu jeep-ul. Apropo de jucarii, masinutele cu telecomanda (faine) sunt clar preferate de Marius in favoarea altor lucruri si venind dintr-o perioada in care ele pur si simplu nu existau recunosc ca-mi plac si mie. Iar crawler-ul de 1/16 de la Traxxas e super fain pentru mini-drumetii in care conduci un mini-jeep pe teren variat, sa in cazul de fata pentru momente de joaca prin jurul cortului cat timp noi strangem lucrurile.

Mihaele e gata prima si pleaca la o tura de bicicleta in timp ce eu si Marius ramanem la joaca si plecam mai tarziu cu masina in cautarea unei alte plaje faine pe ziua de azi. Dupa 2-3 tentative nereusit de ajunge la unele plaje ce tineau de camping-uri inchise la vremea asta dam pana la urma complet la intamplare de plaja de la Vourvourou, un mic golfulet cu nisip alb si cea mai curata apa pe care am vazut-o pana acum. Sa zice ca nu doar pentru Marius era tentant sa incerce sa prinda pesti cu mana, dar si pentru mine. Inutil de zis ca in apa pestii au aproape intotdeauna reflexele cele mai rapide.

Dimineata trece cu inot, joaca in apa, SUP, caiac pentru Marius (a prins repede miscarea), inot pentru mine si relaxare generala pentru Mihaela dupa tura de bicla de dimineata. Eu ies cu SUP-ul sa explorez zona si ajung la doua insulite super faine la care debarc (din nou, capitan m-am simtit in momentele astea) si la o a doua iesire mai lunga descopar o serie de plaje super faine spre sud, sub un mal abrupt strajuit de pini. Marea e un pic mai agitata fata de azi-dimineata dar tot e OK de sup, iar apa e atat de clara incat ai constant vertigo in zonele in care vezi fundul la metri buni sub tine. Momentele in care vezi umbra SUP-ului pe malul marii par ireale si luate dintr-o carte postala. Soarele de astazi reuseste in schimb sa ma prajeasca destul de bine si sunt foarte curios daca o sa dau jos un rand de piele zilele urmatoare (asta desi nu prea patesc asta).

Strange jucariile pe seara, dupa o zi plina de plaja in care nu m-am plictisit. In schimb Mihaela si Marius simt nevoia de schimbare asa ca dupa un apus si o masa de seara in Nikiti ne asezam in masina si conducem 4 ore spre Pelion, unde speram sa gasim teren fain si pentru ture de bicicleta. Apropo de masa de seara, buna dar si deloc nesanatoasa mancarea tipica de la tavernele lor, ar fi dauna total daca am sta pe aici mai multa vreme. Seara inainte de a pleca Marius isi ia o mini-plasa de prins pesti pentru zilele urmatoare, dar sunt convins ca nu vom avea acelasi noroc si in Pelion. La fel de convins sunt ca anul urmator nu scapam fara o undita, macar cat sa se linisteasca si cu activitatea asta.