Duminica m-am intalnit din intamplare cu Dumitrel Marius si cu fetele lui in autobusul 60 in timp ce urcam cu Marius la sesiunea de ski de dupamasa si stand un pic de vorba pana cand autobusul ne-a debarcat la gondola mi s-a parut ca Dumitrel se transforma usor intr-un mosulet moscait: fire de par alb pe care incep sa le am si eu si un fel de a vorbi ce apare doar cu trecerea anilor. Ultimele dati cred ca ne-am intalnit vanand pulverul prin Ciucas si diferenta celor cativa ani pare ca si-a lasat mai mult decat ma asteptam amprenta.

O zi dupa, atunci cand Alin m-a debarcat in Livada pentru a culege trota electrica de acolo nu am putut sa nu observ mana “zbarcita” ce tradeaza poate mai mult decat orice varsta lui Alin. Pe Alin il vad des si se tine exemplar desi are cu 10 ani in fata dar unele fisuri in matrice incep sa apara si aici, fisuri ce le observi involuntar uneori. Din aceasi categorie, cand ma dau jos sa iau schiurile din spate Alin da sa porneasca cu masina si pleaca, noroc ca am reusit sa-l opresc inainte de a iesi din nou in strada principala.

Astfel de fisuri incep sa apara si atunci cand te privesti din cand in cand in oglinda, sau cand ii vezi cum timpul trece si peste cei din jurul tau ca un tavalug necrutator. Lasand la o parte tristetea inevitabilului drum spre moarte pe care il impartim cu totii e ceva frumos tocmai in faptul ca lucrurile sunt ireversibile. Ca un gand care mi-a venit din “Plansul lui Nietzsche”, carte recomandata de Elena, unul dintre modurile in care te poti vindeca de “disperare” e sa imbratisezi nu doar tot ce si s-a intamplat pana acum, si sa accepti ca in eterna repetitie a lucrurilor ele se vor repeta la fel in aceasi configuratie. Amor Fati. (Cartea mi s-a parut in sine asa si asa, prea multa psihanaliza pentru gustul meu, dar Nietzsche Nietzsche”).

Dintr-o categorie complet opusa la o seara dupa cand am oprit cu Marius in parcul central pentru a ne juca cu un set de instrumente muzicale nou instalate a inceput sa alerge dupa pasari ce se curtau de zor. La fel alerga si dupa porumbei la 5 ani, si in timp ce facea asta mi-am dat seama ca nu o sa vad joaca asta copilaroasa prea mult timp de acum inainte. Vorba Mihaelei, urmeaza 4 ani in care putem face cele mai faine lucruri ca familie inainte sa loveasca adolescenta.

Vorba lui Heraclitus: “Singurul lucru constant in viata e schimbarea.” . Iar semnul tineretii poate e cat de pregatit sa imbratisezi schimbarea.