RT-ul lui mike e deja aici, cam pe aceasi lungime de unda.

Un filmulet extrem de sugestiv poate fi vazut aici, cu un skip de 17 minute pentru ajunge la portiunea interesanta.

Concursul de la Garboavele se dorea a fi initial o combinate de tura ciclistico-cataratoare-pinguineasca, in care sa impacam si capra si varza. Respectiv sambata dimineata concursul, unde si eu si mike ne-am inscris binenteles la tura lunga(40km), pe principiul batman!, batman!, urmata de o dupamasa seara cu pinguinii, si de catarat duminica in Macin.

Toata bune si frumoase pe hartie, doar ca mama natura nu prea a fost de acord cu planul nostru astfel incat a descarcat potopul cu o zi inainte asupra Galatiu-ului. No problem,am mai trecut prin experiente noroioase anul trecut la Prima Evadare, si a fost chiar fun si interactiv, pana la urma cat de naspa poate sa fie. Dimineata greu cu trezirea la5, si pentru prima data dupa multa vreme nu prea am nici un chef sa ma trezesc la ora asta pentru un concurs prin noroi pentru care trebuie sa conducem 250 de kilometri, totusimike ca niciodata trage de mine si uite cum gonim spre Garboavele, printre valuri de ploi torentiale pe care sub care trecem de la Slobozia incolo.

Ne inscriem repede, si ne refugiem in masina de alta ploaie torentiala, care a cazut numai bine ca sa ne taie orice speranta de petic de pamant uscat. Ploua cu atata ura si maiera doar o jumatate de ora pana cand incepe concursul. Pana la urma se opreste si ploaie, la fix pentru a face cateva ultime reglaje la biciclete, si hop pe ele spre linia destart. Aici frig, vant, si o intarziere de 20 de minute din cauza celor care nu au venit sa se inscrie la timp. Nu-i nimic, moralul e ridicat, si chiar de-abia astept sa vad cat de epic o sa fie traseul de astazi.

Raspunsul aveam sa-l aflu desult de repede, respectiv dupa cam 35 de minute, si avea sa fie din pacate prea epic pentru mine si pentru bicicleta mea. Initial a inceput bine, prima bucata fiind prin padure, cu noroi bun, respectiv nu cel cu care cladesc casele prin campie ci noroiul bun si binecuvantat din padure. Merg bine, depasesc, traseul e chiarfain.

Totul pana cand incet incet incep sa apara in traseu portiuni de drumuri de tara, si iesim din padure, si noroiul nu mai e noroiul bun. De fapt e cel mai malefic noroi care a existat vre-odata. Nu doar noroiul, si toate paiele si iarba care se strang pe el ca pe un arici si formeaza galme imense in jurul v-brake-urilor. Clar V-brake + lut + paie + cauciuc relativ lat de 2.20 nu e cea mai fericita combinatie. In scurt timp ajung sa pedalez de rup pe plat pentru a balansa forta de frecare a noroiului. Deocamdata e bine ca relativ moale si mai pot sa-l indepartez destul de usor cu mana.Treaba se strica rau de tot in momentul cand iesim chiar in camp, si trebuie sa urcam si sa coboram niste sleauri noroioase. Cat timp mergi pe bicicleta e relativ ok, in schimbin momentul in care impingi la ea roata fata mi se blocheaza complet. Nici caratul la deal nu e deloc o varianta facila, tinand cont ca bicla mea care nu e ea usoara de fel acum s-a ingreunat considerabil din cauza noroiului.

Cam pe undeva pe aici mi se ia, de fapt dupa a doua urcare noroioasa, inainte de o coborare in praguri. Bicla pur si simplu nu mai merge, noroiul s-a intarit si nu mai merge inlaturat cu usurinta, si chiar nu mai e fun deloc si nu mai vad nici un sens in toata chestia. In momemntul respectiv mi se parea cel mai fara sens concurs la care am fost pana acum. Chiar si acum cred ca portinile cele mai naspa cu noroi puteau fi scoase fara problema din traseu fara a schimba prea mult lucrurile.

Restul cursei a fost o combinatie intre 5 minute pe bicla, 20 de minute de carat bicla in spate, si 10 minute de curatat noroiul de la frane. Toata asta repetata de 4-5 ori intimpul primei ture. Am zis sa fac totusi macar o tura completa pentru a vedea cum e traseul. Si traseul chiar e foarte frumos, daca nu venea potopul inainte de cursa ar fi fosto cursa geniala.

Ajung in cele din urma la sfarsitul primei ture, fac si eu o pana cu spin de toata frumusetea, am intalnesc cu mike care facuse si ea pana si abandonase si incepem sa contemplam bicicletele complet acoperite in noroi. Si in momentul respectiv mi se pare ca nu prea se merita.

Adica dai si fa revizii, unge lanturi, schimba caucuri inainte de cursa, dupa cursa dai si curata bicla, curata lantul, schimba ce s-a mai stricat, schimba din nou caucurile totul pentru cateva ore de concurs care te-ai astepta macar sa fie fun. Dar sambata asta n-au fost deloc, cel putin pentru mine. Si da in comparatie cu alte sporturi ciclismul e cam de cacat pentru ca esti prea dependent de echipament. Si nu am de gand sa-mi iau 5 bicle cu 6 caucuri diferite pentru toate conditiile, cel putin nu acum. Mult mai simplu cu o pereche de adidasi pe care o schimbi de doua ori pe an si cu un echipament de catarat pe care il schimbi odata la 5 ani, si care toate impreuna fac mai putin decat o bicla medie.

Macar micii si berea de dupa cursa au fost buni. Si nota 9 pentru organizare, cu un punct scazut pentru intarzierea de la start.

PS. Binenteles ca asa cum lucrurile bune sau rele nu se intampla niciodata singure, binenteles ca sambata dupa cursa s-a gasit si bateria masinii sa moara, complet si subit, astfel incat am alergat si dupa o alte baterie prin Braila. Seara a fost totusi salvata de o seara alaturi de prieteni, care a mai contrabalansat o zis de altfel complet dezastuoasa. Si binenteles ca duminica in loc sa mergem al catarat am stat sa curatam biclele, sa schimbam caucicuri, sa ungem angrenaje si alte indeltniciri de genul asta.