O intrebare foarte buna e cum incepi o mica expeditie de genul acesta, si cam de ce ai nevoie pentru a porni intr-o asemenea calatorie. In primul ai nevoie de foarte mult timp, sau de foarte mult timp in comparatie cu ce inseamna un concediu anual.

Timpul e probabil cea mai importanta si mai limitata resursa pe care o avem la dispozitie, si in stilul de viata in care esti prins traind in societatea moderna nu se poate sa nu ai momente in care sa visezi cum ar fi daca ai avea tot timpul din lume. Balansul e greu de gasit, si depinde de fiecare persoana in parte, in cazul meu pentru anumite planuri concediul anul, fie el si de 30 de zile e mai mult decat insuficient. Pentru ca in total, as avea nevoie de 9 luni de zile, echivalentul a 9 ani de concediu pentru un job normal, si ceva de genul acesta chiar nu e posibil.

Si cum dupa 18 luni petrecute in Germania si dupa o mica aventura cultara despre care sper sa am timp sa scriu cateva randuri, ne-am dat seama ca locul nostru nu este aici, si ca sunt prea multe lucruri dragi pe care le-am lasat inapoi in Romania.

18 luni.

Astfel incat hotararea de a pleca fiind luata, ce moment mai potrivit pentru a porni intr-o asemenea expeditie decat perioada dintre joburi. Intamplarea a facut ca in perioada in care mi-am dat demisia de la Axway, sa fie in Berlin si jumatatea romaneasca a echipei in care lucrez, astfel incat in momentul in care le-am dat vestea oamenilor am avut parte si de un mic public si de ceva feedback.

Daca e usor de inteles pentru nemti, sau pentru romani ceea ce vreau sa fac e greu de zis, dar probabil oamenii si-au dat seama de-a lungul timpului ca ticai intr-un fel putin difert de majoritatea, astfel incat surpinderea nu a fost chiar asa de mare.  In acelasi timp pentru mine faptul ca le-am dat vestea a venit putin ca o usurare, pentru ca hotararea era deja luata de ceva vreme. Astfel incat am putut in sfarsit sa le povestesc cu destul de multa pasiune despre planurile pentru anul urmator.

Colegii de munca si din care a constat micul public.

 Am incercat sa si filmez discret micul discurs, pe de o parte pentru a avea ca amintire momentul, pe de alta parte pentru a a nu mai povesti de 100 de ori acelasi lucru. Din pacate incercand sa-l filmez discret filmarea nu e foarte reusita, astfel incat in prima parte vorbeste doar un tricou vorbitor fara cap.

A fost foarte interesant si pentur ca pentru mine a fost ca un pas in necunoscut, parasind pentru prima data siguranta unui job, si a unui salariu lunar, fara nici o siguranta si certitudine la capatul aventuri. Dar pe de alta parte poate si e o parte din frumusetea unei aventuri. Dar totul s-a simtit putin ca un salt fara plasa de siguranta. Cum va fi aterizarea ramane de vazut.