E de fapt un circuit de care Em a aflat de la Horatiu, in urma cu o luna si ceva, si din felul in care ni l-a prezentat Em (rescpectiv descrierile foarte vivace despre cum era sa-si dea duhul pe urcarile de pe traseu) am zis ca trebuie sa ajung si eu la un moment dat pe acolo.
Ce sa zic despre traseu, e intradevar interesant si strange peste 1800m diferenta de nivel ascensionala in 63 de kilometri, avand in concluzie cateva urcari si cateva coborari destul de abrupte.Mi se pare modul ideal de a petrece o jumatate de zi prin aer curat si pe sosele mai putin circulate.
Acum un pic despre biciclit, desi nu pot sa zic ca am prea multe taine cu sportul asta tot mi se pare extrem de intersant cresterea exponentiala a intensitatii efortului pe masura ce creste panta. Dupa cum zicea Em, daca pe plat e incredibila eficienta bicicletei pe masura ce creste inclinatia pantei parca bicicleta se transforma intr-o masina de tortura ce iti suge energia intr-un mod extrem de abrupt. Pana la urma ea poate duce oricat, limitarea vine in schimb din capacitatile tale de a produce energie.
Am incercat sa dau toate urcarile continue si fara “Granny Gear”, dar cu ceva gen almost-granny gear, adica foaia de mijloc si pinionul mare. Ce sa zic, urcarile au fost cel putin solicitante, incercand sa alternez ridicarile din sa cu momenete cu cadenta mai mare pentru a relaxa pe rand diferite grupe de muschi, asta in timp ce pulsu urca la valori pe care le-am mai intanit decat la intervalele de alergare. Delicioase au fost si portiunile de coborare, desi in afara de cateva portiuni nu prea puteai lasa bicicleta sa curga din cauza posibilitatii de a te intalni cu o masina ce urca din sens opus.
Ca peisaje traseul e foarte frumos, habar nu aveam ca sunt atat de multe case si sate imprastiate pe culmea ce urca spre baiului dinspre campina, iar noi am prins momentul in care erau foarte multi localnici iesiti la cosit, mirosul de fan insotinandu-ne o buna parte din drum. Bine in tandem cu mirosul de fan era si mirosul de balega, pentru ca fanul trebuie si el carat cu ceva, respectiv cu carute trasee de cai cu ciucuri colorati la urechi, ce lasau un urma lor lucruri mai mult sau mai putin frumos mirositoare.
Prin sate imprastiate pe dealuri.
Despre cat de brusc se poate termina asflatul, observati si urmele de frana ale lui Em.
Drumul serpuieste prin poieni largi si frumoase.
Printre fanete proaspat cosite.
Intalnim si carute incarcate cu fan.
Ajunsi la barajul de la Paltinu, sunt foarte curios daca pana la urma e permis sau nu scaldatul in el.
Cireasa de pe tort a fost urcusul pe Valea Fiarelor, ce insumeaza 250m diferenta de nivel pe o distanta foarte scurta, si are e extrem de sustinuta in partea mediana, de departe cea mai tare urcare pe care am facut-o pe bicla pana acum, asta nu ca as fi facut foarte multe. Una peste alta tinand cont ca turele de bicla pe care le-am facut anul asta le numar pe degetele de la o mana m-am descurcat onorabil, pana la urma ca si la inot tot inima si plamanii sunt baza si pot sa compenseze pana la un punct pentru niste grupe de muschi mai putin antrenati.
O bine-meritata bere Azuga la terminarea urcusului de pe Valea Fiarelor.
Traseul facut poate fi vazut pe bikemap si pe garmin aici:
Leave a Reply