Pana la urma am zis sa nu scriu un jurnal kilometric ce ar fi devenit poate insipid tinand cont ca pana la urma au fost 8 zile in care programul nu a variat foarte mult, si am ales sa povestesc despre franturi si momente care mi-au placut si care mi-au ramas in minte.

Primul contact cu Mila 23 a fost ceva de genul mama cat s-a construit in ultimii 3 ani. Chiar s-a construit foarte mult, in schimb fara ceva unitar in cap, multi si-au facut pensiunii asa cum le-a venit lor iar Mila 23 incepe sa arate cam la fel de pestrita ca multe locuri din Romania. In schimb daca te departezi si hoinaresti prin stradutele orasului sunt locuri in care specificul s-a pastrat.

Ajunsi in Mila 23.

Excursia noastra nu putea sa inceapa altfel decat cu cautarea barcilor pentru inchiriat. Si am ajuns la Mos Butelchin Irofei, care a trecut acum de 89 de ani si de la care am inchirat barca in alte randuri. Mos Irofei e un mos un pic cam surd, deoarece in cel de-al doilea razboi mondial a explodat un obuz langa el, de atunci fiind ceva cam tare de urechi. A avut doua neveste care au murit, iar acum trei ani cand am fost pe la el era o alta babuta care avea grija de el. Acum dupa 3 ani a murit si ea si Mos Irofei imparte curtea cu fiul lui (care probabil e si el trecut bine de 60 de ani). Casa in care sta acum e a 4-a casa pe care si-a contruit-o, celelalte trei cazand prada apelor crescute.

Mos Butelchin Irofei.

Din pacate Mos Irofei nu avea barca disponibila aceasta fiind la catranit, dar ne indruma la un alt Mos, Mos Aralambie Artiom, care de obicei are o barca de inchiriat.

Mos Aralambie Artiom (am avut mari probleme in a tine numele acesta) e si mai in varsta dar se tine foarte bine. Are 93 de ani si se tine genial, de la el aveam sa luam barca in care am mers eu si mike in majoritate timpului. E probabil una din cele mai faine barci din Mila 23, foarte bine ingrijita si care chiar fuge in momentul in care ii dai tare. Vaslele mici de brad erau superb de usoare, si impreuna cu barca cred ca au mai multi ani decat oricare din noi. Barca am botezat-o Vedeta, fiind clar cea mai rapida si mai fotogenica barca dintre toate. Inainte de a pleca de la Mos Artiom i-am facut o poza in barca, iar mosului chiar ii venea genial barca. Iar in dimineata respectiva numele de Artiom parca incerca sa mi se intipareasca in minte intr-o zona extrem de volatila.

Mos Aralambie Artiom in barca lui.

Genial cum poate sa arate un om de-al locului la 93 de ani.

Mai problematic a fost cu restul barcilor, de la Mos Artiom am luat-o oarecum la rand intreband pe la toate casele sa vedem pe unde mai gasim barci cu vasle de inchiriat. A durat ceva pana le-am gasit pe toate 4 pentru ca lumea ori le avea la catranit ori renuntase la barca cu vasle in favoare barcilor cu motor. Sincer fata de acum 3 ani am vazut mult mai putini localnici care sa-si faca treaba cu barca cu vasle, si in tot procesul de modernizare mi se pare ca se pierde totusi destul de mult.

A doua barca am gasit-o la Mos Vasile, avea sa fie o barca de 2-3 persoane in care au stat in majoritatea timpului Brick si Em. Barca am botezat-o Galera pentru ca avea 2 vasle imense de care in momentul in care trageai parca trageai la galere. Barca lua si un pic de apa ca orice barca de lemn, iar oamenii de fiecare data cand treceau turisti motorizati pe langa noi profitau de moment pentru a scoate apa cu canciocul din barca. Trebuia sa fi vazut reactia turistilor.

Urmatoarele 2 barci au fost mai mari, si de fibra de sticla, amandoua de 3-4 persoane. In prima (care a fost botezata Potopul 2)au mers Octavian cu Vio si Andrei cu Claudia, iar in cea de a doua (botezata Potemchin) Vali cu Dana si cu Muha. Potopul 2 a avut ceva probleme cu un strapazan ce au fost rezolvate cu un sistem ingenios cu cordelina si banda de izolat tevi, iar Potemchin i s-a facut un tuning interesant cu o carma in ultimele zile.

Initiere in vaslit la bordul Potupului.

Em pe Potemchin.

Vedeta si Galera trase la mal.