O intrebare foarte buna e cum navighezi 7000 de kilometri prin tari necunoscute, in care toate semnele sunt eventual si intr-un alt alfabet. O varianta ar fi intotdeauna un GPS sau un smartphone care ar putea sa te descurce pe drumurile principale prin tarile respective. Problema ar fi in schimb tocmai aici, faptul ca te-ar descurca pe drumurile principale, pe unde e trafic si pe unde lipseste aventura.
Mie cel putin imi plac hartile, imi place sa ma uit dupa curbe de nivel si dupa forme de relief care sa se potriveasca cu ele. Cu ele am inceput sa merg, si pe masura ce am inceput sa cunosc locurile si am inceput sa ies la ture de trail-running am inceput sa renunt usurel la ele. Cel putin pentru anumite masive, cum ar fi spre exemplu Bucegi sau Piatra Craiului, harta mintii se potriveste destul de bine cu realitatea.
Nu sunt complet anti gps si au fost foarte multe momente in care diferitele dispozitive ale prietenilor s-au dovedit mai mult decat utile, iar intr-un oras necunoscut sa navighezi fara gps mi se pare un cosmar, mai ales in masina. Si totusi in momentul in care mergi dupa un track sau dupa indicatiile gps-ului sunt momente in care te simti oarecum dirijat de dispozitiv. Ceva de genul “in 50 de metri faceti la stanga”, moment in care nu mi-e foarte clar cine e cel care conduce si cine e cel condus.
In plus un alt lucru de care nu mi-e foarte clar e daca poti sa te pierzi cu adevarat daca ai un GPS, pentru ca pana la urma ai mereu un set de coordonate si eventual o harta cu care sa le suprapui. A te pierde nu e un scop totusi, dar totusi sunt faine si momentele in care habar n-ai unde esti si trebuie sa-ti dai singur seama.
Pana la urma in domeniu orice alegere e pur subiectiva, si totul depinde de cum vrei sa mergi sau care sunt avantajele care iti plac si dezavantajele care poti sa traiesti. Cel putin in cazul meu o sa fie o combinatie intre harti fizice pe hartie, harti in format digital si un smartphone care ar putea sa obtina si coordoate GPS in caz de nevoie.
Legat de harti, probabil una din cele mai interesante lucruri care mi-au fost recomandate sunt hartile topografice sovietice, care cuprind la scara destul de buna (de la 1:50000 in sus) pentru cam jumatate de glob, respectiv partea in care au avut la un moment dat interese. O problema cu ele e ca sunt in rusa, dar oricum e in plan pentru anul urmator sa invat un minim de rusa, astfel incat macar cateva nume de localitati ar trebui sa pot sa citesc. Nivelul detaliilor cred ca sunt mult peste orice ai putea gasi pentru zonele respective, chiar daca unele lucruri probabil s-au mai schimbat intre timp. La o prima vedere par ideale pentru momentele in care vrei sa cauti putina aventura sau drumuri laturalnice.
Un alt site cu informatii foarte utile peste care am dat e cel legat de clima si temperaturile la care poti sa te astepti in diferite locuri pe glob. Sper sa fie util pentru a evita canicula sau frigul excesiv.
Probabil smarphone-ul o sa-l folosesc in combinatiile cu hartile rusesti in momentele in care ajung in intersectii sau trebuie sa vad in ce directie trebuie sa o iau. In schimb trebuie sa pun la punct un sistem prin care pot organiza. Bine in primul rand ar trebui sa-mi iau un smartphone si sa renunt la credinciosul Nokia 1100 a carui baterie tine totusi de 10 ori mai mult decat bateria unui smarphone.
Pe langa aceasta saptamana trecuta mi-au venit si 2 harti de hartie pentru Iran si pentru Asia Centrala, dar care sunt bune doar pentru o privire de ansamblu, scara fiind mult prea mare pentru orice fel de orientare in teren.
In schimb e fascinant sa ma uit pe ele mai ales cand ma gandesc cateva luni o sa pedalez prin locurile respective. Si deja nume de locuri, granite, lacuri, rauri si munti incep sa prinda contur cu totul altfel in momentul in care le vezi pe o harta de hartie.
Leave a Reply