Noaptea a trecut intr-o liniste deplina, si eu am dormit neintors pana dimineata in adapostul forestier pe care l-am gasit in seara de dinainte. Trezirea e matinala caci, uitandu-ma pe harta, Nessebar-ul e departe si mai e un sir de dealuri de trecut pana acolo.

Orice s-ar zice, la bulgari e de urcat, si in ultimele zile am urcat si am coborat constant cate 1000 de metri diferenta de nivel. Poate nu pare mult, dar cu bicicleta de 40 de kilograme fiecare metru urcat cred ca se simte dublu. In schimb locurile sunt chiar frumoase si nu pot decat sa recomand Bulgaria pentru cicloturism, sunt zone care arata incredibil de pitoresc si chiar daca nu am prins cea mai buna vreme pentru poze tot mi s-au parut faine locurile.

Acum revenind la harta pe care am avut-o dupa mine, e cumparata dintr-un rompetrol si desi e la o scara obscen de mare, 1:540.000 are un nivel de detaliu foarte bun, cu tot ce inseamna sat / satuc pe ea si cu o multime de drumuri mici care sunt marcate ca albe pe harta. Din experienta ultimelor doua zile cred ca ar trebui in pic actualizata, nu de alta, dar drumurile respective au fost practicabile pentru masini acum multe zeci de ani.

Revenind la ziua de astazi, desi stiam de ieri cum arata un drum alb pe harta tot mi se parea tentant un drum care scurtcircuita o bucla si ar fi insemnat 30 de kilometri in minus pe ziua de astazi. Dar pe de alta parte era si un drum alb de 17 kilometri, si daca ieri mi-au trebuit 2 ore pentru 9 kilometri incep sa ma intreb daca se renteaza.

Ziua e la fel e mohorata ca si in ultimele zile. Zau ca asta e vreme de Berlin, unde nu vedeam soarele cu saptamanile, dar acum cand sunt pe drum parca nu e chiar asa de deprimant caci tot timpul mi se perinda prin fata locuri noi. Kilometrii pana in Dobromir curg repede, iar aici ma opresc la magazinul comunal din fata moscheei, unde dau de niste eclere tare bune, cam ca cele din Romania din ultima zi, daca nu mai bune. Sau o fi doar faptul ca dupa cateva ore pe bicicleta absolut orice mancare ti se pare mirifica.

De aici cu un plus de moral de la ecler vine momentul sa dau pieptul cu drumul alb de 17 kilometri. Drum ce incepe promitator dar se strica cu fiecare kilometru astfel incat pe la kilometrul 4 dau de poduri rupte si portiuni in care s-a transformat intr-o singura poteca. Deja imi fac planuri ca o sa-mi ia 3-4 ore si ca sa fie situatia si mai roz chaingliderul imi sare de cateva ori in mod enevervant si trebuie sa ma opresc sa mesteresc la el. Un bulgar merge cam in paralel cu mine pe jos si are cam aceasi viteza cu tot cu mesteritul meu.

Dar pana la urma reusesc sa dibuiesc si Chaingliderul, si din fericire dau si de un forestier mai mare, care arata mult mai bine si care pare sa ia locul potecii, si pe care am inaintat pe ultimii kilometri. Cred ca ultimele 2 zile au fost un test foarte bun pentru drumurile rupte pe care o sa le intalnesc de acum inainte si coafura rezista, bicicleta rezista, picioarele rezista.

Din fericire dupa ce se termina urcarea e doar de coborat, din Pripek pana in Nesebar, daca cei 50 de kilometri de pana acum au durat aproape 6 ore, urmatorii se scurg in 2 ore si putin. Pe masura ce ma apropii de Nesebar locurile se schimba si impresia generala ca tot ce e aproape de mare s-a transformat intr-o monstruozitate turistica, cu hoteluri peste hoteluri, unele in constructie altele terminate, dar toate deopotriva de pustii in Februarie. As prefera sa am parte de cat mai putine locuri de genul acesta in calatoria mea, si uneori stau sa ma gandesc daca e in regula felul in care se dezvolta industria turistica in anumite locuri.

Orasul vechi din Nesebar e in schimb neatins de schimbari, dar despre el in postarea urmatoare.

Datele zilei:
Distanta: 100km.
Diferenta de nivel: 900+ / 1150-.
Moral: 8.
Peisaj/Obiective: 5.

Planuri.

Vacile noastre parca arata putin altfel, cel putin in semne.

Din nou pe alt judetean.

Nu trebuie sa mergi pana pe BAM pentru astfel de drumuri.

Semnele primaverii.

Strajerul barajului.

Ajuns in Nessebar.