Weekend-ul care a trecut am fost in Crai, au fost 3 zile superbe despre care voi scrie si eu neaparat cateva impresii, dar cum mike a fost mai rapida de data aceasta va las sa va delectactati cu un alt jurnal destul de poetic:

Soare, caldura si muste

19-21 iunie, mike si radu

Motto:
Departe în munti ascuns printre stânci
Se afla batrânul refugiu
Acolo se întâlnesc acei ce iubesc
Peretii de stînca si cerul.

In spatele titlului deloc atractiv se ascund pentru cei care vor avea rabdarea si curiozitatea sa citeasca, 3 zile superbe, pline de trekking, alpinism, prieteni, natura, singuratate, intr-un munte drag multora dintre voi-Craiul.

Inca de joi seara ne primeste cu un cer spuzit de stele, o liniste de mormant prin poieni si o apa rece la izvorul de la Coltul Chiliilor…cine a zis ca apa este incolora, inodora etc acela nu a stiut ce e setea, si nu a baut apa, a…a…apa rece de izvor. Apa are gust, are miros, are viata, o auzi, o simti de departe, idea ei se transpune pe gatul uscat si are gust de miere, de iarba, de ace de brad, are gustul pe care vrem sa i-l dam si miroase a pauza si racoare.

Continuam tragand la deal rucsacurile grele pe serpentinele ce urca sustinut spre micul refugiu ascuns in poiana Curmatura Prapastiilor. Nu am mai revenit aici din toamna, cand am lasat paznici peste munca noastra de carpatisti, strajerii, pititi prin ascunzisurile turnurilor de veghe, si zapada…proba de foc pentru cei care doreau sa ajunga aici. Dupa un urcus chinuitor iata din nou cerul, iata siluetele contraforturilor masive ce inconjoara mica insula de bucurie. Renuntam la bagaje si lasam racoarea miezului noptii sa ne stearga transpiratia.

In refugiu e pustiu si curat, toate sunt la locul lor, sub prici gasim crescute si cateva plantute extrem de verzi, admiram hornuletul cel nou si ne intindem pe priciurile de lemn cautand somnul ce nu intarzie sa apara.

Vineri :

Ne trezim de voie si dupa un mic dejun regesc luam echipamentul si iesim la lumina.In doar 2 ore aveam sa dam peste toate elementele din titlu…mai intai soarele ce invadase poiana si facuse refugiul de nelocuit din pricina caldurii…Dar de el fugim repede spre Fisura Cenusie (4A cu 7-) in Turnul Galben al Dianei, o restanta de-a mea de anul trecut din care nu urcasem decat prima lungime.

Aici la baza peretelui scapam de soare dar cum nu ne mai miscam ne dovedesc mustele care nu ne vor da pace…muste comune de balegar dar pe aici nici urma de vaci.

Intram in perete cu speranta ca vom scapa de urmaritori, ceea ce am si realizat cel putin in parte …am scapat de unii, am dat de altii. Astfel, prima lungime de coarda, deja cunoscuta merge usor, inclusiv traverseul care mi-a dat fiori anul trecut.

Pe traverseul din prima lungime

Desi e abia a doua iesire la alpinism anul acesta, cele cateva ture de escalada si-au spus cuvantul. Apoi vine lungimea cu pasul traseului (un 7-)pe care ne-am mosmondit eu si Radu de 1 iunie anul trecut vreo 1 h, dupa care amortita de atata stat in ham in regruparea nu prea comoda ne-am retras….Acum trec pesajul din bucla in bucla, dupa care lungimea se domoleste si devine chiar placuta la catarat , urmand inca 2 lungimi de catarare libera de pana in 6, pentru care ne bucuram nespus…pacat ca razbunarea mustelor nu intarzie sa apara de cum rapelam la baza.

Ajung in a doua regrupare

Aici la umbra jnepenilor ne facem rezervele de energie si Radu propune sa intram tot intr-un 4A-TD(Traseul Diana)…care insa ne-a stors dupa o intreaga prima lungime de artificial convins (A0 si pe alocuri am mai pus si scarita J )..Prea tarziu pentru a continua insa, si dovedita in fata surplombei de la sfarsitul lungimii sun retragerea…Din ce am auzit traseul este foarte frumos dar ar trebui sa intram de dimineata sa il ducem la capat.

Asa ca in timpul ramas urcam primele 2 lungimidin Traseul Frontal (4A) –lungimile interesante dealtfel, scaldati de lumina apusului…E frumos sa privesti plecarea zilei de sus, sa cuprinzi orizontul cat mai mult, sa serpuiesti cu privirea printre verdele padurii.

Un mic buchetel solitar in lumina apusului

Odata cu rapelul, fugim izgoniti tot de muste care incepusera sa ciupeasca spre refugiu unde intindem o masa cu specialitati udate bine de un demisec de murfatlar, pentru a sarbatori glorios o zi plina.

Sambata nu ne-am dovedit prea vrednici si ne instalam la baza fisurii inghetate (4B) cam tarzior. Fisura inghtata se anunta din descrierea lui Cristea un traseu nu foarte frecventat si usor innierbat, dar promitea pasaje variate, .Asa ca domintati de spiritul necunoscutului , al descoperirii , al aventurii, ne inarmam cu toate asigurarile pe care le aveam si pornim sa destelenim prima lungime de coarda.

Cu cat urcam cu atat traseul ne aduce din ce in ce mai multe satisfactii, perspectivele se deschid asupra Padinii Popii si a zonei crestei…Cataram intr-un unviers vertical, plin de forme ce se avanta cu cutezanta spre cer.

Penultima lungime e si cea mai frumoasa,un horn surplombant la iesire, o fereastra ce comunica cu Traseul Diana, un tavanel, obstacole frumoase isi fac loc printre ierburi si stanca, isi dezvaluie formele simple.

Stand comod in penultima regrupare

Ultima lungime

Singurul impediment e setea care ma chinuie de vreo 2 lungimi incoace si mustele perpetuee. Ultimii 50 de m sunt banali si ii parcurgem repejor sperand ca sus, ma va astepta un barman cu o sticla rece in mana.

Dar mare deziluzie, in top nu erau intinse mesele de la piranha desi loc s-ar fi gasit…asa cam in continuare, cu gatul uscat pornesc dupa Radu in cautarea celei mai potrivite retrageri….In prinicpiu vroiam sa revenim in topul Fisurii Cenusii si sa dam 2 rapeluri sau sa gasim aici o linie de rappel viabila. Dar planurile nu ne-au iesit asa ca am coborat tot pe Valcelul Trecatorii Fortate dupa ce am facut un rappel intermediar.

Locurile ascunse din valceul trecatorii fortate-partea superioara

Un rapel obigatoriu

Retragerea e lunga de vreo 2 h cu tot cu balaureala de rigoare si ne sare rau din schema iar pentru Radu care a coborat in espadrile cred ca a fost o incantare.

Era deja 6.28 cand am ajuns la rucsacuri si deja trebuia sa fim la Curmatura. Ne lasam un scurt ragaz de 15 min sa ne revenim si repejor pornim la deal…la munte, pe munte…

Poteca e foarte umblata, multe grupuri coboara din creasta cu bagaje de o zi, numai noi tragem la deal fiarele…

Poteca insa s-a stricat destul de mult in zonele cu jnepeni pe alocuri trebuie sa innoti voiniceste, iar pe grohotis s-a ajuns pana la un pamant nisipos si care ar trebui sustinut cu niste trepte de lemn cum se mai gasesc invechite pe alocuri.

In fine pedalam din greu pe grohotis si ajungem in creasta.

Aici suntem binecuvantati de lumina blanda si galbena a soarelui la apus si ochii raman fara grai cand imbratiseaza atata frumusete, calcar alb-albastru, bujori in floare, un Bucegi somnoros si perspectiva prietenilor stransi acolo jos in vale.

De pe varf pornim coborarea finala, spre cabana unde visez eu sa gasesc dus , tort de inghetata, o saltea de puf si un pitic cu o frunza mare de palmier sa imi fac vant si cate astfel de idei nastrusnice….

Pana la urma ajung sa ma spal la jgheab, sa ma multumesc cu cateva guri de bere pentru hidratare si apoi dupa miros intru in sala de mese cu gandul sa il scap pe Andrei de chin… ca ne astepta saracul de azi dimineata sa mancam de seara J.

Deja cu burta plina, pot sa trec la desertul de struguri, foarte apreciat de fetele admin de la masa vesela si incet incet uit ca pantalonii cad de pe mine si ma cufund in rasete la urechea stanga, si in acorduri de chitara la urechea dreapta. Nu as vrea sa plec….e inchierea perfecta, sunt atat de bogata aici, daca mi-ar spune cineva ca firul meu de argint se termina aici as accepta bucuroasa sfarsitul. Ma simt stoarsa de efort,dar bucuroasa si norocoasa ma simt unita cu noaptea, cu cerul
, cu stelele cazatoare, cu craii Dianei din cantece, cu planurile de viitor si povestirile din trecut. In noaptea aceasta alba simt in mine versurile lui Macedonski :

” In cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci…
Te-arunca-n el un cantec-nalt”.

Dimineata vine prea repede si trebuie sa o luam din loc desi suntem printre ultimii care ridicam ancora.

Trezim pinguinii

In timp ce toti ceilalti o iau la vale, noi tot la deal, spre Saua Crapaturii urmariti de stolul de muste. Tintim insa si mai sus de Sa, direct pe Acul Crapaturii vom ajunge in 2 lungimi de coarda. Traseul foarte innierbat, punctat cu 3-4 pasaje de catarare care inseamna hornuri, imi mai fura o viata din cele 9 vieti de pisica pe care le-am avut cand am inceput sa merg pe munte…Cum necum scap prin urechea pitonului dar raman cu eroarea de a nu ma fi asigurat in 2 puncte cum e la litera legii.

Dupa ce trece emotia si aduc ofrandele de rigoare tutror inaltimilor, in sfarsit ma revad pamanteanca si ne pornim si noi la vale pe Crapatura si nu ne mai oprim decat in apa Barsei la o scurta imbaiere.

Lasam in urma Craiul maiestuos, dur, atragator ca un magnet, si sub cerul albastru, sub praful desprins din trupul lui ne indreptam lenes… spre tortul de inghetata.

Partea tehnica a RT-ului-descrierea traseelor de alpinsm parcurse:

Traseul Frontal din Turnul Galben al Dianei (4A, 6+)-4lc in descrierea lui Emilian Cristea, se poate lega cu corzi /semicorzi de 60 m lungimea 3 cu 4= 3 lc

Lungimea 1: 40 m, regruipare comoda peplatforma unui pinten, aprox 8 asigurari, pasul la un sprait aproape de regrupare, aprox 5+,merge pe fata unui horn abia schitat, usor identificabil din poteca marcata.

Descrierea aferenta E.Cristea:” Din micuþul intrînd pe care-l face peretele la marginea potecii marcate începem cãþãrarea în prima l.c. de-a lungul scocului vertical, adîncit pe linia peretelui. Pasajul iniþial prezintã o serie de lespezi mici si tãiose, încastrate vertical pe circa 25 m. Porþiunea finalã, usor surplombatã, o depãsim printr-un “grand ecarte” cãtre stînga, regrupîndu-ne pe o platformã comoda, situatã la 35 m.”

Lungimea 2: 40 m, regrupare comoda pe o brana, pentru 2 oameni, pasul 6+ la plecarea din regrupare, usor in traverseu spre stanga, dupa primele 3 asigurari, obstacolele se domolesc, catarare frumoasa pana in regrupare, aprox 7-8 asigurari.

Descrierea aferenta E.Cristea: „Escalada începe pe o faþã spãlatã, prevãzutã cu douã pitoane. În continuare executãm o traversare mica spre stînga, utilizînd scãriþele. Apoi, urmînd muchia uºor teºitã a turnului, înaintam pînã în dreptul unui scoc care intersecteazã linia traseului. Pragul punctat cu perniþe de iarbã reprezintã platforma de regrupare.”

Lungimile 3 si 4: innierbate, si foarte usoare, (3-4) putine asigurari fixe(2 pitoane) se mai pot pune asigurari mobile sau anouri, dupa tancuri/clepsidre. 60m lunime, ne scote intr-o zona cu jnepeni aproape de varf.

Descrierea aferenta E.Cristea: „Pentru a depãºi scocul înierbat, începem escaladarea celei de-a treia l.c. cu un “spreiz” spectaculos, dupã care înaintãm pe verticalã, de-a lungul unei feþe dispuse între douã muchii, pînã la desfãºurarea completã a celor 40 m de coardã. Regruparea o executãm pe muchia uºor friabilã, situatã în dreapta. În amonte, creasta se vede acoperitã cu jnepeniº, ceea ce constituie pentru înaintarea noastrã în a patra l.c. un impediment. Pentru a continua escalada, traversãm, circa 15 m la stînga, cãtre o muchie pietroasã. Fãrã sã urmãm linia acesteia ne cãþãrãm pe feþele ei, urcînd pînã se întind complet cei 40 m de coardã”

Coborarea: pe Valcelul Trecatorii Fortate.

Fisura Cenusie dinTurnul Galben al Dianei (4A, 7-)-4lc in descrierea lui Emilian Cristea, se poate lega cu corzi /semicorzi de 60 m lungimea 3 cu 4 = 3 lc

Lungimea 1: 35 m, 5+ pas intr-un horn-diedru, aprox 8-10 asigurari. Incepe cu o serie de 2 hornuri-diedru, dupa care intra intr-un traverseu de 5-7 m spre dreapta spre regrupare.

Lungimea 2: 30 de m, pasul traseului 7-. O plecare „tare” din regrupare, primele 4 asigurari mers cu A0, dupa carese domoleste. Regrupare comoda pe o platforma, 8-10 asigurari.

Lungimea 3: O plecare din regrupare cu 2-3 miscari atletice, horn, con de iarba, creasts si apoi hornul final cu un pas de 6 aproximativ. 60 m, 12 asigurari aprox

Descrierea aferenta E.Cristea: „Primul obstacol îl formeazã un diedru punctat pe linia ascensionalã cu pitoane pentru asigurare. De la limita superioarã a acestuia,
traseul se abate cãtre dreapta, prezentînd un pasaj de traversare cu prize fine. La capãtul acestuia facem prima regrupare. În continuare, pe urmãtoarele patru l.c., escalada se desfãºoarã de-a lungul unei muchii uºor conturate care surplombeazã pe alocuri ºi necesitã întrebuinþarea scãriþelor. Platformele de regrupare, uºor de identificat, sînt marcate cu pitoane pentru asigurare. În porþiunea finalã, traseul se abate uºor cãtre dreapta ºi ia sfîrºit pe vîrful plat ºi acoperit cu jnepeni al Turnului Galben al Dianei.”

Retragerea: linie de rapel batuta in top (2 rapeluri) unul pana in regruparea 2 si unul pana jos aferent lungimilor 1 si 2 sau coborarea clasica prin Valcelul Trecatorii Fortate.

3. Fisura Inghetata din Turnul Mare al Dianei (4B, ???)- 4 lc

Lungimea 1: 35 de m, 5+. Descrierea aferenta E.Cristea:

„Primul obstacol al traseului îl formeazã un horn înierbat, de-a lungul cãruia sînt fixate ºapte pitoane. Regruparea o executãm în apropierea unui molid crescut în perete” (vizibil de la baza traseului)

Lungimea 2: 30 m, 5+ , Descrierea aferenta E.Cristea:

„În a doua l.c. (cu ºapte pitoane) întîlnim o succesiune de obstacole caracteristice escaladelor de gradul 4: fisuri închise, obstacole în diedru, traversãri, hornuri.”

Lungimea 3: 60 m, pasul traseului (sunt comprimate aici 2 l.c vechi)Descrierea aferenta E.Cristea

„Pe urmãtoarea l.c. escaladãm douã obstacole foarte dificile, situate în lungul unui horn adînc ºi al unui pasaj în diedru. Cele ºase pitoane dispuse la distanþe mari ne ajutã mult în înaintare. Regruparea este marcatã de un piton. Pentru a depãºi cele mai dificile obstacole ale traseului, situate pe parcursul celei de-a patra l.c., folosim cele zece pitoane existente pe traseu. Remarcãm pe acest pasaj o traversare dificilã, un obstacol surplombat ºi o fisurã deschisã, ce ia sfîrºit pe
platforma de regrupare marcatã cu douã pitoane” (regrupare f comoda)

Lungimea 4: 50 m, 4, plecare in traverseu din regrupare apoi se merge pe fata dreapta a unui horn, asigurari putine (4-5 asigurari)

Coborarea: pe Valcelul Trecatorii Fortate.

Acul Crapaturii (3A, ???), 2 l.c

Lungimea 1: 40 -45 m, incepe din poteca, pe o serie de trepte innierbate, cu un pasaj stancos de 5+ aproape de final. (am legat aici 2 lc vechi, prima care mergea pana la un molid singuratic vizibil din poteca langa care se afla 2 pitoane de regrupare + a doua lungime in care se afla pasajul stancos de 5+ mai sus amintit).Regrupare comoda, aprox 6 asigurari.

Lungimea 2: se pot lega lungimile pana in varf cu 2 corzi de 60, este mai dificila decat prima, un pas mai taricut la plecarea din regrupare, apoi inca 2 asigurari pe fata stanga si dreapta a hornului de unde un traverseu scurt spre stanga ne conduce la al 4-lea piton. Urmeaza un prag innierbat, un nou horn, inca un prag si hornul final, care ne scoate in Strunga Acului printr-o mica fereastra…si aici e loc de regrupare sau se poate continua spre varf inca 10 m.

Retragerea: se poate da un rapel lung de 60 m pana in prima regrupare, avand grija sa verificam cum vin corzile, sau unul scurt de 10 m pana in Strunga Acului si altul de aici (loc amenajat cu cordelina pt rapel la fel ca si pe vf) de 50 m pana in regrupare.

In final, un nou rapel de 32-33 m ne conduce la baza traseului, in poteca, loc amenajat cu cordeline noi.