Echipa: Octavian, Vio, Catalin, Ciprian, Eu, Mike, Bacea, Oana.

A fost inca un weekend cu vreme frumoasa, cum au fost de altfel aproape toate weekend-urile din aprilie, ca un fel de compensare pentru o iarna cu vreme cam haotica si cu putina zapada.

Am plecat din Bucuresti sambata de dimineata astfel incat am ajuns destul de tarziu in chei, dupa o scurta pauza de aprovizionare in Horezu. Drumul pana in chei a fost foarte frumos, toata zona de la poalele subcarpatilor era in plina primavara, cu iarba de un crud primaveratic si cu aproape toti copacii infloriti. Ciprian din pacate a ratacit drumul astfel incat a ajuns ceva mai tarziu ( in Ramnicu Valcea a aparut un nou rond la care daca ratezi iesirea nimeresti in drumul spre Dragasani, asfel incat oamenii au ajuns pe un drumul ocolit care face legatura intre Dragasani si Horezu).

In chei erau deja cateva echipe pe traseele de alpinism astfel incat ne-am asezat la baza traseelor de escalada, si am inceput sa le luam la rand. Dificultati variate, de la 5 la 6+, probabil cel mai dificil din tronsonul respectiv fiind Calin care are in portiunea superioara o miscare destul de interesanta, de peste 6+. A fost interesant si instructiv in acelasi timp pentru Bacea si pentru Oana care au mai exersat rapelurile din top-urile diferitelor trasee de escalada. Ziua am incheiat-o pe traseele amenajate pe un bolovan surplombat de 6-10m situat la 30m sub celelalte trasee de escalada. Chiar interesante traseele, cu prize extrem de sanatoase dar in acelasi timp si cu trasee destul de lasate pe spate cu grade intre 6- si 6+.

Culturalizare la baza traseelor, mereu safe cu casca in cap in orice ipostaza.

Octavian intr-o miscare interesanta.

Bacea la primul ei rapel, mike dand indicatii pretioase.

Concentrare maxima. (observati postura din care vegheaza mike asupra situatiei).

Mike pe traseul gigi, nu inteleg de ce au trebuit sa mazgaleasca stanca cu litere de o schioapa (un topo extrem de descriptiv ar fi fost suficient).

Viorica incercand diferite abordari.

Incheiand seara pe traseele de la bolovan.

Cheile vazute noaptea.

Ziua am incheiat-o in mod glorios cu o cantare la foc, cinste Bacei pentru spectacolul cultural-artistic. Mai jos sunt cateva cantece de la cantare, unul mai serios si unul mai desucheat:

Stransi in jurul focului, bacea da tonul.

In cea de-a doua zi dimineata am vizitat pestera Muierii, pe care nu o mai vazusem pana acum, foarte faina si ok amenajata, e comparabila cu Pestera Ursilor ca frumusete dar e ceva mi lunga. Si din nou am avut ganduri si discutii despre speologie, si e clar ca o sa ne apucat si de asta si de explorat coclauri subpamantene la un moment dat. Una peste alta chiar mi se pare o alternativa foarte ok pentru weekend-uri cu vreme ploaiosa, complicat e in schimb ca trebuie sa faci parte dintr-un club de speologie, informatiile fiind mult mai greu de gasit fata de alpinism spre exemplu.

Dark strong type, vorba bacei si evil in poza asta..

Veselie…

Octavian concentrat la filat.

Reintorsi la trasee de catarat am plecat cu Octavian si cu Bacea pe Cezarica, un traseu de 3B de 2/3 lungimi de coarda, frumos si destul de curat fata de celalate trasee din zona si cu cativa pasi draguti de 6/6+, oricum un traseu frumos pe care il recomand. Inca o premiera pentru Bacea a fost primul ei traseu de alpinism, un traseu foarte frumos pentru inceput. Frumoasa a fost si retragerea prin padure, o padure larga si batrana de foioase.

Plecarea in Cezarica.

Octavian pe Cezarica.

Tot pe hornul din ultima lungime.

Si sfarsit de tura glorios la Dedulesti.

In ceea ce a mai ramas din zi s-a mai catarat mike cap pe doua din traseele de escalada si am mai incercat inca odata Calin, unde am reusit parca dupa ceva chinuieli sa descifrez mai bine miscarile din portiunea superioara, dupa care am strans catrafusele si am pornit-o spre casa, dupa un weekend chiar fain care a avut cate putin din fiecare, si escalada, si alpinism, si vizitari de pesteri, si cantare la foc, fiecare din ele presarate cu multa voie buna.