Varful inzapezit al Araratului l-am zarit pentru prima data in urma cu 3 zile de la inaltimea platoului Anatoliei si in ultimii 200 de kilometri a fost intotdeauna vizibil undeva la limita orizontului. Iar astazi e momentul in care o sa ma apropii cel mai mult de el, in momentul in care fac trecerea din Igdir in Dogubayezit.
Dupa un somn bun a mai crescut moralul dupa ziua de ieri, cand am reusit sa pierd trepiedul si cum astazi e din nou o zi cu soare, si cum primii 40 de kilometri pana in Igdir sunt in coborare, totul e din nou roz, iar Araratul capata proportii masive pe masura ce ma apropii pe el.
Arata cu atat mai interesant cu cat spre nord, la poalele lui, e o imensa campie plata situata pe undeva pe la 1000 de metri iar varful se ridica inca 4000 de metri direct deasupra ei. Iar jos in campie e deja primavara, eu pedalez in tricou si toti pomii fructiferi sunt infloriti si verdele crud a inceput sa-si faca aparatia si pe aici. Iar in fundal, tot timpul e masivul Ararat.
Ultimele zile au fost grele si lungi, nu neaparat ca si kilometri, ci ca numar de ore petrecute luptand cu pantele si cu vantul. Media a ramas pe undeva pe la 80 de kilometri pe zi, dar in fiecare zi a fost ceva de muncit pentru kilometrii respectivi. Iar o zi de pauza nu am avut nici unde sa o iau, iar vremea a fost prea buna pentru a lua o pauza! O sa urmeze probabil ceva de genul acesta in zilele urmatoare, sau in Tabriz.
Dar cum pentru a pastra trendul ultimelor zile trebuie sa fie si un pas si ceva vant, din Igdir urc de la 800 de metri pana la 1700 pentru a cobori in partea cealalta catre Dogubayazit, poarta catre Iran si ultimul oras prin care voi trece prin Turcia. Coborarea din sa spre campia plata de langa Dogubayazit arata incredibil de fain, cu munti inalti ce strajuiesc albia larga a raului din toate partile. Si pe ultimii 20 de kilometri se porneste si vantul pe ziua de azi, un mic uragan de seara provocat de lasarea intunericului.
In Dogubayazid in schimb am marea suprindere sa gasesc un magazin care are si trepiede in timp ce ma plimb pe aleea principala pentru a gasi un mic restaurand in care sa cheltuiesc restul de lire pe care il mai am. Si astfel ca dau fuga pana la gazda, iau aparatul, vad daca trepiedul poate sa-l tina si asa rezolv temporar si problema cu un alt trepied mai mic, mai fragil, mai usor dar si mai ieftin. O sa vad in Teheran daca gasesc ceva mai ok.
Maine ar trebui sa fac trecerea in Iran.
Datele zilei:
Distanta: 90km.
Diferenta de nivel: 900+ / 500-.
Moral: 7.
Obiective: 8.
Miros imbatator.
Copacul si Muntele.
Alb si negru.
Verticalitate.
4000 de metri deasupra drumului.
Din blogging de pe drum, din preajma marilor orase.
Cu Araratul in spate.
Una din casele parasite din pasul ce trece spre Dogubayazid
Parasit.
Drum intins.
Leave a Reply