Iranul, mai ales in partea destul de industralizata din nord, nu cred ca e tara cea mai potrivita pentru cicloturism din cauza traficului. Da, oamenii sunt mult prea tari si compenseaza din plin dar pentru experienta mersului pe bicicleta Turcia mi s-a parut mult mai faina. Bezina este ieftina si sunt extrem de multe masini, masini ieftine, fara orice fel de norme de poluare. Astfel incat inevitabil atunci cand pedalezi zgomotul de fond e acela al masinilor si al camioanelor care trec pe langa tine, iar aerul inhalat miroase aproape tot timpul a gaze de esapament sau a bezina arsa incomplet.

Poate si din cauza asta chiar m-am bucurat ca impart drumul pana in Teheram impreuna cu Enzo, caci pe langa faptul ca efortul e mai mic, e si mai putin plictisitor, caci ai cu cine sa schimbi o vorba atunci cand iei o pauza. Vremea e buna si avem din cand in cand chiar vant din spate, dar peisajul in schimb devine din ce in ce
mai neinteresant, iar muntii se indeparteaza de drumul pe care mergem noi. Practic in stanga si in dreapta e mai tot timpul un fel de desert atunci cand nu ne aflam pe langa o localitate. In locurile acestea orice localitate e legata de o sursa de apa si automat e inconjurata de plantatii de pomi fructiferi sau de verdele graului, dar in rest se desfasoara intinderi imense si aride.

Astazi e si ultima zi a Nowruz-ului, astfel incat drumurile sunt extrem de aglomerate caci toti se indreapta catre orasele in care traiesc pentru a incepe maine din nou munca. Pare un rau imens de masini care se scurge necontenit catre Teheran, in vreme ce pe sensul opus se mai intampla sa mai treaca din cand in cand o masina.

Acum trebuie spus despre pedalat, despre lumina si despre locuri ca sunt si zile in care nu ai aproape nimic interesant de vazut, in care lumina e aspra si arsa si in care traficul nu te inspira sa faci nicio poza, iar in general zilele respective se leaga foarte bine cu kilometri multi in cazul in care vantul nu e potrivnic, si asa e si astazi.

Poate singurul moment fain al zilei e acela in care gasim un loc de cort in mijlocul desertului, langa doua cladiri de chirpici abandonate, dar care arata destul de estetic in lumina apusului si cu norii negri ai furtunii in departare. Ferit de drum si de zgomot, locul e chiar fain si putem sa ne desfasuram pe indelete, o seara linistita dupa o zi extrem de zgomotoasa. Legat de calatoritul singur, poate momentele care imi place cel mai putin sunt cele in care pui tabara seara si o ridici dimineata, si timpul petrecut cu indeletniciri domestice gen gatit. Cand sunt singur incerc sa mai citesc cate ceva in timpul acesta, dar e destul de complicat si e intotdeauna mai interesant sa stai de vorba cu cineva cat timp faci toate astea.

Maine ar trebui sa intram in Teheran intr-o zi cu ceva mai putin trafic, si chiar sunt curios cum se compara traficul de aici cu intrarea pe care am avut-o in Istanbul in urma cu o luna, mai ales caci Stefan si Monica m-au avertizat ca e destul de nebun.

Distanta: 130km.
Diferenta de nivel: 500+ / 500-.
Moral: 5.
Obiective: 5.

Iranian style.

Cautand locul de campat pe langa case parasite.

Locuri parasite.

Locuri parasite.