Principala lectie invatata pana acum e ca atunci cand esti pe bicicleta, vantul poate fi cel mai mare inamic, dar si cel mai de pret aliat. In functie de directie,te poate face sa zbori fara efort cu 35 de kilometri la ora sau sa muncesti de 3 ori mai mult pentru fiecare kilometru parcurs. Si in consecinta, atunci cand se anunta o zi cu vant din spate e bine sa profiti de fiecare ora cu vant prielnic, in vreme ce atunci cand vantul bate din fata uneori e mai bine sa astepti ziua urmatoare.

Dar in cazul meu, prognoza pentru ziua de astazi e un mic uragan prielnic de care vreau sa profit cat mai mult, chiar daca inceputul zilei nu e stralucit si ajung din nou cu Hashem la sectia de politie din Garmsar pentru a face oamenii o fotocopie dupa pasaport. Iar dupa micul drum pana la politie si despartirea de Hashem si de mama lui reusesc sa ma astern abia la 10 la drum si ore pretioase de vant prielnic sunt deja pierdute.

Totusi cum iau azimutul, kilometrii incep sa se scurga cu extrem de mare usurinta, cu o medie de 30 de kilometri la ora ce nu e foarte greu de tinut, astfel incat primii 110 kilometri pana in Semnan trec pe nesimtite si ajung aici putin dupa ora 15, la timp pentru o masa de pranz cu doi pepeni galbeni geniali. Prin Iran fructele si legumele se gasesc destul de usor, nu sunt foarte variate, dar sunt mult mai gustoase decat cele din vestul Europei, astfel incat mi-am facut un obicei din a manca cate doi pepeni galbeni pe la mijlocul zilei, daca sunt pe langa un oras. Apa si energie intr-un pachet gustos.

Din Semnan mai sunt inca 100 de kilometri pana in urmatorul oras, Damghan, si cum vantul e inca prielnic ma gandesc ca are sens sa incerc, chiar daca e un pas de 800 de metri diferenta de nivel de sarit pana acolo. La deal vantul prielnic nu te ajuta chiar atat de mult, si cum urcarea se prelungeste neasteptat de mult, incep sa ma indoiesc ca pot sa ajung in timp util pana in urmatorul oras. Pe de alta parte nici pusul cortului pe vantul asta nu e treaba usoara si ar trebui sa gasesc un loc de cort care sa fie cat de cat ferit de vant.

Apusul in schimb ma prinde fix cand trec de micul pas si cand incepe coborarea, si cu inca 70 de kilometri pana in Damghan ma hotarasc sa pedalez cateva ore prin noapte cu gandul la un hotel pe care l-as putea gasi acolo. Ora albastra arata in schimb genial peste desert, cu culori pe care le vezi foarte rar in alte parti. Fiind desert, e si foarte putina poluare si aerul e curat, iar faptul ca poti vedea pana departe, contribuie mult la atmosfera.

Iar coborarea din pas cu vantul din spate, pe o panta pe care nu a trebuit sa pisc deloc franele a fost si ea extrem de faina. Probabil a fost o ora in care media orara a fost pe undeva pe la 35-40 de kilometri pe ora, probabil cea mai rapida ora de pana acum din calatorie. Si desi au urmat 2 ore in care chiar a fost putin de muncit, caci vantul a devenit putin neprielnic dupa lasarea intunericului, la sfarsitul zilei si la poarta unuia din putinele hoteluri din oras kilometrajul a aratat 220 de kilometri, cea mai lunga zi de pana acum.

Distanta: 220km.
Diferenta de nivel: 1300+ / 1400-.
Moral: 7.
Obiective: 5.