Plecam tarziu din Bucuresti, plec impreuna cu Catalin si Ciprian care ma lasa in Busteni si continua spre Cheile Rasnoavei si ma intalnesc cu Victor pe la 10 la caminul alpin. Planul era cam la limita, 2h30 pana la intrarea in traseu, 4h pe traseu, 1h30 coboratul pana la refugiu, 1h pana inapoi la caminul alpin. Ziua se anunta rece, cu maxima de 8 grade in Busteni, iar pe sus nu cred ca au fost mai mult de 3-4 grade.

Cum venisem pregatit pentru mai multe variante in caz de vreme dubioasa (v seaca a caraimanului, escalada) si pentru ca masina a ramas la corinache a trebuit sa trag pana la refugiu de o parte de echipament pe care le-am lasat acolo pana am terminat traseul. Eh asta e , un pic de antrenament nu strica niciodata. Tot in drum spre refugiu ne intalnim cu un grup mare ce voia sa mearga pe creasta vaii albe, un fel de tura de initiere din cate am inteles.

Cand am ajuns in Busteni era soare dar peretii erau inveliti de o pacla groasa, pacla ce avea sa dainuie pana la sfarsitul zilei. In rest frig si racoare dar urcusul pana la refugiu ne incalzeste destul de tare, desi cand ne oprim sa luam apa de la izvor frigul ne patrunde. Dar deh, noi am venit sa urcam nu sa sedem:)

La refugiu cam bate vantul, mai sunt decat 2 baieti care se catarau pe ATP parca, dialoghez cu ei in timp ce pregatesc echipamentul si las ce e de lasat in refugiu. Victor in timpul acesta ma asteapta vizavi pe versatul opus. In sus pe Costila-Galbinele se vedeau bradutit inghetati dar pe la refugiu peretii pareau uscati. Incepem urcusul spre brana Policandrului, balaurim urcsul putin dar ajungem pana la urma la baza traseului, aici ceata si multa umezeala, iarba fiind acolperita de roua.

Plec in prima lungime in bocanci, cu gandul la branele de iarba ce trebuie parcurse pana in ce-a de a doua regrupare. Prelungesc cum trebuie si corzile vin bine astfel incat reusesc tragand un pic de corzi pana in ce-a de a doua regrupare. Vine si Victor tot in bocanci, urmeaza montarea lantului si echiparea in espadrile. In ce-a de a doua lungime pleaca Victor cap, eu incep sa inghet in regrupare, in jur nu prea se vede nimic desi pacla incepe usurel sa se destrame, oricum noroc ca nu bate vantul ca daca nu situatia ar fi fost destul de inghetata.

Victor rateaza spitul si trece de regrupare astfel incat e nevoit sa se intoarca de la intrarea din diedru, pana la urma imi da semnalul si plec si eu. De data aceast mi s-a parut mult mai usoara cea de-a doua lungime, iesind curata. Lipseste sa merg si cap la liber pe acolo, dar cum traseul e frumos si la indemana o sa mai merg cu siguranta pe acolo.

Ajung incalzit si plec mai departe pe ultimele doua lungime, de data aceasta mai mult la A0, punctand extrem de selectiv pentru a ajunge pana sus dintr-o singura lungime. Calcule peste calcule la numarul de bucle dar pana la urma ajung destul de ok, chiar imi mai ramane una din cele 15 bucle pe care le aveam cand am plecat de jos. Corzile se intind cu 2 metri inaine de regrupare dar pleaca si Victor asa ca ajung in curand si regrupez. Clar ultimele 2 lungimi sunt in plan pentru a iesi la liber in sezonul urmator. Stau din nou si tremur in regrupare filandu-l pe Victor, vorbesc cu Corinache sa-i zic ca am iesit din traseu si ca urmeaza retragerea. Am ajuns in regrupare pe la 16:30, cu 3 lungimi facute pe traseu, bune si semicorzile astea….

Ne regrupam in strunga unde strangem echipamentul si o luam la vale, primul rapel decurge fara probleme. Urmeaza un rapel lung de 40m aproape in intregime in gol pe un horn imens. E un rapel frumos si interesant, problema a intervenit atunci cand am incercat sa recuperam semicorzile si cand capatul uneia din ele s-a blocat undeva. Incercam fara success sa o deblocam, ne agatam amandoi de ea dar fara success. Intre timp se lasa noaptea si nu prea avem cum sa urcam la loc sa o deblocam, asa ca o lasam pentru moment acolo.

La coborare imi dau seama ca uitasem frontala la refugiu, o iau inainte cat mai e inca lumina si ajung pana mai jos de tancul mic dar cand intru in padure se cam rupe firul si sunt nevoit sa-l astept pe victor cu frontala. De aici din nou la refugiu, refac bagajul dar nu gasesc frontala asa ca pana la urma sunt nevoit sa cobor ca pantofari luminand cu mobilul drumul. Din cauza ca ma fortez sa vad in lumina vaga emisa de mobil am ajuns jos cu o durere de cap de toata frumusetea, durere ce nu a trecut pana inapoi in Bucuresti.

Putinele poze pe care le-am facut tot cu mobilul le-am facut , tot ca pantofari pentru ca n-am luat nici aparatul dupa mine…. Oricum bine ca le-am facut macar si pe alea ca daca nu as fi ramas fara nici o amintire din tura asta (scuzati va rog calitatea lor).

Privind spre Baiului.

Autopoza.

Victor aparand din ultimele doua lungimi.

La sfarsitul traseului.

O fericita dezechipare.

Muntii Neamtului.

Piatra Mare si Postavaru.

Una peste alta a fost fain si am fost destul de surpins ca poti catara destul de ok si in perioada mai friguroase, sincer nu ma asteptam sa mearga atat de ok treaba. In rest sunt totusi surprins de cat de putina lume era iesita la catarare si weekend-ul asta la costila, mai ales ca duminica se anunta vreme foarte buna. E un contrast imens intre cata lume merge la panou si cata lume iese la catarat pe trasee clasice in opinia mea…..