Noapte dorm surpinzator de adanc si de bine, si toate temerile din seara de dinainte au fost pana la urma complet neintemeiate iar ciobanul care m-a vizitat aseara vine si dimineata si incerc sa comunic cu el in minimul de rusa pe care il stiu. Omul e foarte de treaba si mi se pare foarte interesant ca are ochii albastri, cum au destul de multi uzbeci. Cel mai ciudat e atunci cand vezi un uzbek cu trasaturi turkice / mongoloide, dar cu ochi albastrii.

Planul initial pentru Samarkand era sa ajung acolo in doua zile, una mai scurta si una mai lunga dupa care sa cada si mai bine o zi de pauza, dar vantul se anunta extrem de puternic si potrivnic, astazi astfel incat nu stiu daca o sa am sanse. Doar o mica fereastra dupa-amiaza e cu vant bun si e putin cam scurta ca sa conteze cu adevarat.

Cu toate astea pornesc catinel si pedalez fara tragere de inima impotriva vantului. Cred ca am dezvoltat un fel de mecanism de autoconservare si de fiecare data cand vantul e potrivnic si trece de 30-40 de kilometri la ora, cheful de pedalat scade dramatic. Doar ca de data asta previziunile oamenilor de la foreca sunt prea optimiste, iar la jumatatea zilei vantul se transforma intr-un vant lateral de 100-110 kilometri la ora, care ma umple de praful starnit de pe camp si de strazile laterale.

Ce e ok in schimb in Uzbekistan e ca oamenii au extrem de multe perdele de copaci pe marginea drumului, iar totul devine mult mai verde pe masura ce ma apropii de Samarkand. Tot despre Uzbeci trebuie spus ca oamenii sunt extrem de muncitori si ca totul e facut pe baza de irigatii, iar ca irigatiile sa functioneze cum trebuie totul trebuie aliniat perfect. Imaginativa ca tot pamantul e aranjat cam cum aranjezi o gradina de zarzavat, inclusiv hectare intregi pe care cresc diferite cereale, caci de plouat ploua prea des si prea putin.

Rupta din context, zona arata cam ca orice zona rurala din Romania, dar cand stai sa te gandesti ca absolut totul e facut cu apa raurilor de munte si cu irigatii, e putin uimitor. Si nu sunt sisteme moderne de irigatii, ci e o adevarata retea de canalase si de santuri cladite de-a lungul sutelor de ani.

Dar acum revenind la drum si la vant, pe dupa-amiaza se schimba intr-adevar vantul dar in acelasi timp drumul se strica foarte foarte tare. Sa spunem ca drumurile din Romania sunt super lux in comparatie cu drumurile din Uzbekistan, astfel incat in loc sa profit de vant ma strecor printre gropi cu viteza melcului pentru a nu se dezintegra bicicleta sub mine. Cand se apropie seara imi dau seama ca mai sunt 50 de kilometri pana in Samarkand si ca as putea ajunge pana acolo, dar as ajunge rupt, iar gandul de a cauta un hostel / hotel in mijlocul noptii nu ma prea incanta astfel incat gasesc de data asta un loc ferit de pus cortul si ma hotarasc sa inchei ziua.

Distanta: 120km.
Diferenta de nivel: 200+ / 200-.
Moral: 5.
Obiective: 3.

Dimineata ma trezesc cu putin inainte de rasaritul soarelui cand aud pasi pe langa cort, iar cand ies il gasesc pe Kolia, uzbekul care are casa de langa ogorul langa care am campat. Ziua de munca incepe pe la 5:30-6, iar trezirea e pe la 5, iar oamenii se strang mai multi vecini pentru a lucra / pregati un ogor pentru inundatii. Iar femeile lucreaza brat la brat cu barbatii, poate chiar mai mult decat acestia.

Oricum intalnirea matinala e revigoranta si imi pare doar rau ca nu pot sa schimb mai multe informatii in afara de lucrurile de baza, dar cu minimul de rusa pe care il stiu eu si pe care il stiu si ei macar lucrurile esentiale pot fi transmise. De unde vii? Unde mergi ? Cum te cheama ? Cati ani ai? Ai copii? Ai nevasta? Cat timp a durat pana aici? Iti place Uzbekistanul? Cati kilometri ai pedalat? si asa mai departe.

Astazi desi sunt doar 60 de kilometri pana in Samarkand vantul e din nou potrivnic, si drumul ba rupt, ba foarte bun asa ca imi ia mai bine de jumatate de zi pentru a ajunge in oras. Pe aici ma invart pentru a gasi Bed&Breakfast-ul recomandat de Lonely Planet, un complex de case vechi dintr-o veche mahala a orasului care arata foarte interesant si la care pare ca lucreaza o familie extrem de extinsa. E fain in schimb pentru ca dau si de straini cu care apuc sa port o conversatie cursiva in engleza, chestie ce conteaza destul de mult dupa zile intregi de balmasit franturi de cuvinte in rusa.

Desi cam scumput, la 20 de dolari camera sau scumput in comparatie cu Iran, mancarea e super, super, super buna. Sa zicem ca in cele 2 zile petrecute in Samarkand am mancat ca la mama acasa si hotararea de a mai ramane inca o noapte a fost legata si de gandul unei mese de seara faine. Pe de alta parte, fix dupa ce am ajuns a inceput si o ploaie ca de toamna si desi am incercat sa vizitez orasul, dupa o ora m-am intors complet fleasca si fara nici un chef si am lasat totul pentru maine.

Distanta: 60km.
Diferenta de nivel: 200+ / 200-.
Moral: 4.
Obiective: 5.

Buna dimineata.

Din nou curiozitate si o ocazia de a exersa putin din rusa.

Starea drumului.

Verdele ce domneste pe masura ce se apropie Samarkand.

Buna dimineata.

Irigatii.

Intilirea de dimineata cu Kolia.

La munca!

Orice camp arata ca in palma, si trebuie sa fie asa pentru a functiona irigatiile.

Mijloace de locomotie.