Dimineata, trezirea e undeva in jurul orei 5, cum e trezirea normala la tara caci din cauza caldurii treaba se face mai cu spor dimineata si seara. Saltele folosite ca si paturi sunt transformate repede in scaune pentru masa de dimineata si televizorul sta pornit pe un post rusesc, de parca eu as sti ceva rusa. De fapt stiu un pic mai multa decat uzbeka si oricum jumatate din posturi sunt rusesti, dar nu sunt sigur daca canalul ales e din politete sau nu.

Masa de dimineata e simpla si buna, si trebuie sa spun ca a inceput sa-mi placa ceaiul care insoteste fiecare masa. La sfarsitul mesei xxx si mama lui spun un fel de rugagiune de multumire si eu ramana cam blocat nestiind ce sa fac si pana la urma nu fac nimic. La despartire urmeaza schimbul de adrese pe care o sa trebuiasca sa ma apuc sa-l descifrez din caracterele chirilice si pozele pentru care lumina e chiar potrivita, si dupa ce-mi strang repede lucrurile sunt din nou pe bicicleta.

Imi place trezirea matinala, si cum drumul e bun si e la vale,aerul e proaspat si verde, moralul e foarte foarte sus si tot felul de melodii imi trec prin minte. Nu am fost niciodata bun la tinut minte versuri si poezii, asa ca desi am linia melodica in minte, dupa cateva cuvinte se pierde totul. Ca bonus in dimineata asta dau si de un super camp de maci ce se suprapune cu muntii inzapeziti din spate, si petrec mai bine de o jumatate de ora in locul respectiv cu aparatul de fotografiat in mana.

Uneori stau sa ma intreb daca faptul ca fac poze in momente de genul acesta accentueaza sau reduc felul in care percepi momentele si lucrurile. Clar sunt multe momente in care vezi altfel lucrurile prin vizorul si prin lentila aparatului, dar poate e bine cateodata sa las si aparatul de o parte. Campul de maci e pe drumul catre cateva case izolate si in vreme ce ma invart in jurul bicicletei cu trepiedul, apare o fatuca in drum spre scoala, toata un zambet cu cateva flori de camp in mana. Fara aparat in mana si fara ganduri despre incadrare si lumina, poate dimineata era traita mai din plin de ea, cele 5 minute pe poteca plina de flori pana la autobuzul care o va duce catre scoala.

Singurul regret e ca nu am intrebat-o daca pot sa fac o poza, caci ar fi iesit o poza buna de promovat imaginea Uzbekistanului. Dar nu mi-a venit, caci ar fi fost nevoie de un pic de timp, si din nou am avut in minte bariera limbii, dar momentul si imaginea imi vor ramane in minte multa vreme.

Dupa pauza fotografica de dimineata, e timpul sa mai reduc distanta pana in Dushanbe, caci chiar daca nu voi ajunge acolo astazi, as vrea sa campez cat mai aproape de granita. Caldura devine din ce in mai puternica si revin la strategia cu umezitul sepcii pentru a evita insolatia, in schimb in afara de o urcare intermediara drumul e la vale si poate si mai important, asfaltul e chiar decent. Si dupa ce zilele trecute am descoperit somsa, aluatul copt umplut cu carne de oaie si cu ceapa, iau o pauza de masa intr-o somserie dintr-un sat din mijlocul pustietatii.

De aici urmeaza 50 de kilometri pana in Denau cu multe pauze la umbra, si imi dau seama ca de-abia astept sa scapa de caldura asta si sa urc din nou mai sus in altitudine. Iar Denau, ultimul oras din Uzbekistan imi aduce aminte de Iran, caci e sambatata si parca toata lumea e iesita in centrul orasului si traficul e pe masura. Dupa Denau mai sunt 30 de kilometri pana la granita, dar cum e deja tarziu si cum noaptea se apropie ma uit dupa un loc de cort. Aici am o experienta ciudata cu un satean pe care il intreb daca pot sa pun cortul intr-un loc inierbat si omul imi da de inteles ca ma invita pe la el, stam de vorba cam o jumatate de ora, mai trec oameni pe langa noi cu care mai vorbim, mai vine un tadjik cu ochi albastri care ma cheama pe la el in satul vecin si zice ceva de vodka, dar soarele aproape a apus si nu se intampla nimic.

Pana la urma imi iau la revedere si plec mai departe si gasesc un loc de cort langa o livada, numai bun pentru a mai petrece ceva timp singur. Doua seri consecutive de balmajit putinele cuvinte din rusa pe care le stiu ar fi fost prea mult, si uneori imi place timpul petrecut pe langa cort pana cand te ia somnul. Am timp printre altele sa scriu si jurnale, cum e cel de mai sus.

Interiorul unei case uzbece.

Shuhrat si camera in care am dormit.

Fiu si mama.

Dimineata perfecta, lumina perfecta.

Ora de aur.

Cicloturist, maci si munti.

Rosu, galben, verde si albastru.

Fara numar

Drum intins.

Urmeaza muntii si Pamir-ul

In statia de autobuz.

Uzbek.

Unduit.