Daca atunci cand m-am trezit dimineata in hotel nu eram hotarat daca vreau sa raman inca o zi, micul viscol de dimineata urmat de furtuna de la pranz m-au convins ca sigur nu vreau sa ma indrept catre pasul de 4600 de metri intr-o vreme de genul asta. Singurul hotel din Murgab la putin peste 10 dolari pe zi e ceva mai scump decat un homestay normal, dar oamenii au in acelasi timp o mancare extrem de buna tinand cont de locul in care se gaseste oraselul.

Initial ma asteptam ca in cele 2 saptamani petrecute in Pamir intre Khorog si Osh voi manca doar conserve, paste si ceai cu unt de iac de la localnici si tocmai de-asta am ramas extrem de surprins de mancarea pe care am gasit-o la hotelul din Khorog. Sa spunem ca si mancarea a fost unul din motivele pentru care am ales sa mai raman inca o zi, al doilea motiv fiind si faptul ca in hotel mai erau cativa calatori care au luat aceasi hotarare si cu care pot schimba povesti in cursul zilei. Si nu in ultimul rand vremea care nu prea te imbia sa iesi afara.

In plus, mai trebuie sa rezolv cateva probleme tehnice, respectiv sa reconditionez camera cu pana din Alichur caci pe aici e imposibil sa gasesti camere cu valve presta si sa inlocuiesc camera intacta cu cea peticita. Astfel in cazul in care fac o pana in mijlocul unui viscol pot sa pun una din camerele de rezerva si sa vad mai tarziu unde e buba, caci atunci cand e frig si cand bate vantul e imposibil sa vezi unde e gaura prin care camera pierde aer. In plus peticele rapide pe care am dupa mine nu prea functioneaza cum trebuie si aici mai am ceva alternative de la Fausto si de la Manus, cei doi ciclisti pe care i-am intalnit in seara dinainte

Dimineata trece cu un mic dejun lung, privind viscolul de afara si povestind despre calatoriile de pana acum. Manus e iranian care vorbeste perfect engleza si care e stabilit in Canada de ceva ani. De fapt preda in engleza cursuri la o facultate, iar in momentul in care il auzi vorbind e aproape imposibil sa-ti dai seama ca nu e vorbitor nativ. Fausto e italianul atipic, destul de tacut si cu accent italian care mi se pare genial. Cei doi par o alaturare extrem de atipica, dar s-au intalnit acum 2 ani atunci cand calatoreau singuri pe bicicileta, s-au inteles si peste doi ani au planuit calatoria in care sunt acum.

Au plecat din Dushanbe si vor sa ajung pana in Mongolia si daca le ajunge timpul pana in China. Fausto are si el o multime de povesti interesante din calatoria pe care a facut-o acum 2 ani de zile, plecand din Italia pana in Singapore, 14.000 de kilometri in aproape 2 ani de zile. Acum practic la fel ca si Enzo isi inchiriaza apartamentul din Italia si cu banii pusi de o parte si cei de pe chirie calatoreste in jurul lumii. Manus fiind profesor la universitate poate sa-si ia cam in fiecare vara cateva luni de liber si odata la cativa ani foloseste timpul respectiv pentru pentru expeditii pe bicicleta.

Cand ajung in camera lor pentru a face rost de petice mai performante ma bucur sa vad nu sunt chiar asa de dezorganizat. Am obiceiul ca in fiecare loc in care dor sa expandez tot ce e in coburi pentru ca dimineata sa impachetez totul la loc. Totul se intampla fara nicio noima si regula e sa nu ramana nimic in camera in momentul in care plec.

Pe la pranz descoperim ca de fapt suntem mai mult de 3 ciclisti in orasul din mijlocul pustietatii atunci cand isi face aparitia Raimon, spaniolul (pardon, catalan) cu care m-am intalnit pentru 5 minute in fata ambasadei uzbece din Teheran. Plecat cu cateva zile dupa mine am ajuns sa ne reintalnim dupa 3000 de kilometri. Dintre toti el e plecat in calatoria cea mai lunga, 3 ani cu bicicleta in jurul lumii cu un buget de 10.000 de euro, strans lucrand tot felul de joburi ciudate intr-o Spanie in care nu e deloc usor sa gasesti o slujba dupa ce termini facultatea.

Tot din categoria calatorilor interesanti intalniti in Murghab a fost si Philipe, francezul de 57 de ani plecat cu motorul catre coltul cel mai indepartat al Asiei (calatorie ce inca nu a fost facuta pana acum). Printre altele are de gand sa faca si un documentar in urma calatoriei, si va petrece 2 ani pe drum. La fel ca si rusul intalnit pe drum cu o zi inainte, e si el o dovada buna ca nu esti niciodata prea batran sa iti urmezi visele, desi dupa vorbele lui ar trebui sa se cuminteasca dupa calatoria asta. Stand cu totii la o bere, seara, francezul mi s-a parut cel mai plin de entuziasm, si trebuia sa-l fi vazut cum dansa si canta in timp ce isi repara motorul in curtea hotelului in frigul si in vantul din mijlocul zilei. Asa as vrea sa fiu si eu la 57 de ani.

La ceas de seara cand furtunile s-au mai potolit am iesit si la o plimbare prin oras si am stat de vorba cu mai multi copii tadjici ce pierdeau vremea pe strada principala din oras. In total 4000 de kyrgyzi si 2000 de tadjici isi duc viata in mijlocul desertului de la 3600 de metri, si nu e greu sa te intrebi de ce nu pleaca in alta parte. Murghab-ul in forma actuala e o creatie sovietica si inainte de Khorog a fost folosit ca baza militara, iar locuitorii primeau un fel de bonificatie pentru trai in condititii dificile. Dar de cand sistemul s-a prabusit, banii s-au evaporat dar locuitorii au ramas, si din nou nu pot decat sa ma intreb de ce staruiesc inca aici. Totusi tinerii pe care i-am intrebat spuneau ca le place in Murgab. Mica sedinta a fost in schimb intrerupta de unul din betivii orasului, destul de amuzant de altfel, care insista sa vin pe la el pentru ceai. Am zis “nu mersi” si m-am fofilat inapoi in confortul hotelului.

Revenind in schimb la lucrurile pe care le aveam si eu de rezolvat, pe la jumatatea zilei am incercat sa reconditionez camera din Alichur dupa care am facut cumparaturile pentru urmatoarele 4 zile, caci pana in Kyrgystan mai e un singur sat ce poate avea magazin si o sa fie cateva nopti de petrecut in pustietate. In schimb asfaltul se anunta bun si daca maine e vremea e buna as vrea sa plec de dimineata pentru a trece peste pasul de 4600 de metri ce e la 80 de kilometri de Murghab.

Philipe, plecat la 57 de ani cu motorul catre cel mai estic punct al Asiei.

Zi de odihna si intalnirea cu Manus si Fausto.

Fausto, plecat a doua oara cu bicicleta prin lume.

Murgab, singurul oras din Pamir.

Strazile orasului.

Resturi.

Cladirile din zona.

Transformatorul orasului.

Tineri tadjici si unul din betivii orasului.

Ora serii si caprele traversand strada principala.

Ruta lui Philipe.

Si proiectul lui Philipe.