A plouat cu intermitente toata noaptea, si desi voiam sa ma trezesc mai devreme astazi, in momentul in care scot capul din cort totul e acoperit de nori, asa ca mai dormitez o ora in sacul de dormit. Cand reusesc in cele din urma sa ma mobilizez incepe si vremea sa se mai deschida putin si vine momentul sa incep ziua cu cei 700 de metri diferenta de nivel pana in pasul de 2800 de metri.

Acum cateva luni de zile un astfel de pas ar fi fost ceva deosebit, dar dupa pasurile din Pamir a devenit doar un alt pas din lunga serie ce urmeaza spre Bishkek. Varianta aventuroasa pe care am ales-o cred ca o sa dureze considerabil mai mult dacat drumul normal pe sosea, dar sunt absolut convins din ultimele experiente ca aventura incepe acolo unde se termina asfaltul. In plus, pe aici nu exista nici un fel de trafic, poate doar din ora in ora mai trece o masina cu localnici mergand dintr-un sat in altul.

Din pas urmeaza o lunga si frumoasa coborare pana in Jalai-Talap, locul de unde o sa inceapa (din nou) o noua urcare care un pas de 3200 de metri ce trebuie sarit pentru a ajunge la Song-Kul, unul din cele mai frumoase lacuri din Kyrgystan. Daca ieri drumul mi s-a parut plictisitor, coborarea din pas arata absolut genial, mai ales ca nori de furtuna incep sa se stranga ca un plafon, peste munte.

Cu putin inainte de Jalai-Talap dau pentru Anabelle si Nathalie, doua tipe pe bicicleta, la inceput, pe drumul catre Franta. Si cum directiile sunt diferite din nou stam de vorba pe indelete pentru a afla detalii despre ce urmeaza, despre sate de unde se poate lua mancare si despre locuri de cort. Deocamdata totul arata destul de nou, de la bicicete pana la haine si pana la echipament, chiar daca drumurile din Kyrgystan au inceput sa isi puna amprenta. Sunt foarte curios cum o sa arate peste o luna si ceva cand vor trece de Pamir, si peste 4-5 luni cand vor ajunge inapoi in Franta. Oricum cele doua mi se par foarte tari, un exemplu foarte bun ca nu ai nevoie de un tip pe langa tine pentru a pleca cu bicicleta prin lume.

Dar cum ne lugim mult la vorba, norii de furtuna incep din nou sa se stranga si de ploaia asta nu am cum sa scap, asa ca pe urmatorii 20 de kilometri pana in Jalai-Talap trec pe deasupra mea doua ploi de vara intrerupte de perioade de soare in care apuc sa ma usuc. Daca la inceput mi-era tarsa de ploaie, acum m-am cam impacat, mai ales ca nu sunt decat rapaieli scurte, urmate de reprize de soare puternic.

Din Jalai-Talap trebuie sa iau mancare pentru urmatoarele doua zile, dar cele doua magazine din satul uitat de lume nu prea au lucurile pe care le caut, asa ca ma multumesc cu paste instant si cu o punga de biscuiti si plec mai departe, pe urcarea de 57 de kilometri spre Song-Kul. Nu ajung prea departe in schimb, caci se strang din nou norii de furtuna iar eu ochesc un loc de cort perfect, sub copaci si cu raul langa, numai bun de un dus general cu apa din belsug in seara asta. Si din nou pastele sunt gata fix inainte de a incepe ploaia si inainte de a se asa intunericul. Iar in timp ce scriu randurile astea imi dau seama ca acolo unde sunt copaci sunt si multe pasari, unele din ele scotand zgomote chiar ciudate atunci cand se lasa intunericul.

Singurul copacel.

De aici e doar de coborat.

Inca o pauza la Kimiz.

Familia si locul de petrecut vara.

Mezinii.

Cu catel si purcel.

De aici e doar de coborat.

Munti retezati de nori furtunosi.

Drumul la coborare.

Planuri suprapuse.

Nori de furtuna.

Dirijand elementele.

Biciclistul, bicicleta si furtuna.

Totul e in regula.

Primele calatoare intalnite pe bicicleta, pedaland inapoi spre Franta.

Inapoi spre Paris.

Studiind harta.

Starea drumurilor principale din Kyrgysta.

Locuri de veci.

Mici inundatii.

Genghis Khan de Kyrgystan.

Locul de cort din seara asta.

Paste instant.