Peste noapte a fulguit in continuu iar vantul a avut grija sa poarte toata zapada din creasta in locul relativ adapostit in care e tabara trei. Si cortul pus cam intr-o rana a inceput sa se auto-ingroape in zapada proaspata invartita de vant, asa ca in timpul noptii a trebuit sa am grija sa scutur greutatea aseazata pe el. Iar cu toata zapada din jur si de pe el a fost suprinzator de cald pe timpul noptii.

Cand a venit dimineata toate grijile legate de stabilitatea cortului pus in graba s-au linistit odata ce am vazut mica cazemata ce s-a cladit peste noapte in jurul cortului, asa ca nu avea nici un sens sa-l mai mut. Odata cu soarele si caldura au inceput sa apara pe rand rusii si cehii ce au urcat din tabara 2, si incep operatiunile de a sapa platforme pe muchia ingusta pe care se gaseste tabara. Astazi e zi de odihna pentru mine si singura grija e sa mananc si sa beau cum trebuie.

Cum nimeni nu stie cum o sa fie vremea in zilele urmatoare cam toti avem mancare pentru mai multe zile de stat aici in asteptarea unei ferestre cu vreme buna. Iar in mod suprinzator atunci cand esti singur topitul zapezii si cu gatitul iti ocupa o parte destul de mare din zi. Singura problema e ca cele doua brichete pe care le am dupa mine incep sa dea rateuri (brichetele piezo nu functioneaza cum trebuie la altitudini mari) si incep sa consum din rezerva de chibrituri pe care o am dupa mine.

A doua noapte a fost ceva mai linistita dar atunci cand a venit dimineata ninsoarea continua sa cada linistita. S-a oprit abia pe la jumatatea zilei, moment in care ghizii rusi s-au hotarat sa urce pana in tabara 4, o platforma de 4 metri pe 4, fix in creasta. Oamenii voiam sa urce incerce varful in ziua urmatoare.

Eu impreuna cu cehii hotaram sa ramanem in tabara 3, cel putin pe mine nu ma incanta deloc sa urc cu tot calabalacul pe corzi fixe. In plus daca te misti suficient de repede nu e nici o problema sa urci de la 5800 de metri pana la 7000 si inapoi in aceasi zi. Practic cam toata lumea foloseste strategia asta, dar rusii care urca primii trebuie sa dezgroape, sa verifice si sa inlocuiasca si corzile fixe asa ca are sens sa imparta efortul in doua.

Cum am ceva energie dupa odihna de ieri plec si eu cu rusii urcand pana aproape de tabara 3, exersand cu ocazia asta si urcatul pe coarda cu blocatorul. Din fericire blocatorul e manevrabil si desi nu am facut chestia asta pana acum nu pare sa fie mare filosofie. Intors in tabara 3 e din nou timpul pentru mancare si pentru hidratare caci daca vremea e buna in dimineata urmatoare, va fi ziua varfului.

Ceasul suna la trei dimineata si atunci cand scot capul afara vad ca fulguieste linistit, vizibilitate nu e aproape deloc si nici nu mi se pare ca sunt semne ce s-ar indrepta vremea. Iar cum stau inca destul de bine cu rezervele de mancare ma hotarasc sa astept inca o zi. Trei dintre cehi pleaca totusi in sus pentru a incerca varful in seara asta. Cand ma trezesc de dimineata doi dintre ei s-au intors deja coborand inainte de tabara 4 in vreme ce unul din ei a continuat impreuna cu rusii mai sus. Revine in cele din urma victorios dupa-amiaza, cu povesti despre traseul pana pe varf.

Seara vine si cu mancare pentru inca maxim o zi sper ca noaptea ce urmeaza sa vina cu vreme buna, caci in rest toate conditiile sunt indeplinite. Corzile fixe sunt dezgropate, sunt si urme daca nu mai ninge pana maine dimineata. Doar vremea sa fie buna.

Tabara 3, impreuna cu rusii si cu cehii.

Scara lucrurilor, din nou in explorare spre tabara 4.

Tabara 3 dupa unul din viscolurile din seara precedenta.

Curatand locurile de cort.

Privelistea din gura cortului.

Peak Pobeda in dimineata urmatoarea.