Essaouira e ultimul oras prin care voi trece in prima parte a calatoriei. Sunt de 10 zile pe drum iar maine trebuie sa fiu inapoi in Marrakech pentru a o astepta pe Mihaela la aeroport, iar dupa va incepe etapa a doua a calatoriei in care vom mai trece inca odata Atlasul pe drumul spre desert. Singura problema e ca intre Essaouira si Marrakech sunt 200 de kilometri prin locuri deloc intersante asa ca maine voi incerca si experienta mersului cu autocarul.

Satisfactia biciclistului scade atunci cand stii ca din traseul facut unele portiuni au fost facute cu autocarul dar atunci cand nu ai tot timpul din lume e cam singura varianta. In plus, nu toate locurile sunt la fel de faine pentru biciclit iar eu prefer sa nu petrec prea mult timp pe sosele drepte si aglomerate prin zone extrem de populate. Am mers suficient de mult pe bicicleta pentru a-mi da seama ca imi plac mult mai mult muntii, drumurile pustii si locurile izolate si putin turistice.

Vorbind de locuri turistice alaturi de Marrakech si Fes Essaouira e probabil unui din cele mai vizitate orase din Maroc, dar asta nu inseamna ca nu poti sa te pierzi printre stradute decrepite cu miros de vechi si de sare. Atmosfera coloniala a orasului de piatra de pe malul marii e complet diferita de ce am intalnit in alte orase din maroc pana acum dar cred ca mare parte din farmec vine din senzatia de paragina, de vechi. Dar nu e un vechi de muzeu ci e un vechi in care viata localinicilor se desfasoara in continuare la fel ca si pana acum. Exceptie fac cateva zone extrem de turistice care sunt invadate de magazinase care vand lucruri mai mult sau mai putin chicioase.

Dar acum revenind la povestea zilei atunci cand ma trezesc de dimineata tot cortul e acoperit de chiciura si inghetat. Mi se pare putin ciudat ca in toate noptile de pana acum, multe din ele petrecute la inaltime mult mai mare in munti a fost mult mai cald decat a fost in noaptea asta la 10 kilometri de Atlantic.

Mai am de pedalat putin sub 50 de kilometri in dimineata asta pana in Essaouira, pe drumuri nu foarte intersante din pacate. Partea buna e ca astazi bate un usor vant din spate iar cei 50 de kilometri sunt relativ plati si se scurg repede, asa ca ajung in oras cu putin inainte de pranz. Prima grija de rezolvat e cazarea, intial voiam sa caut un hotel ieftin dar citind recomandarile din Lonely Planet imi dau seama ca preturile cazarilor din Essaouira sunt putin prohibitive asa ca ramane eterna varianta dormitului la cort, de data aceasta intr-un camping de la marginea orasului. Singurul dezavantaj e ca dusul e cu apa rece, dar macar pot incarca acumulatorii de la aparat si telefonul care e cam la limita cu bateria.

Prima problema rezolvata e timpul sa-mi astampar si foamea asa ca plec pe bicicleta prin Essaouira in cautarea unei dughene cat mai putin turistice. Dupa un pic de invartit o gasesc in spatele autogarii de unde iau un tajin generos pentru echivalentul a 2.5 euro, pregatit de data aceasta de o tanti ce tinea micul restaurant.

Casa si masa rezolvate e timpul sa ma invart de nebun pe strazile inguste ale Essaouirei, lucru destul de interesant pe bicicleta. Bine nu sunt singurul care face chestia asta iar la intersectii trebuie sa am grija sa nu ma ciocnesc cu un localnic venind din sens opus.

Dar una peste alta chiar mi-a placut fosta colonie portugheza, in primul rand pentru ca arata complet diferit de ce am vazut in alte orase din Maroc pana acum. E pur si simplu altfel si pozele pot reda decat o mica parte din atmosfera. In poze nu vei auzi zgomotul valurilor, sau nu vei simti puternicul miros de peste din port, nu vei mirosi mirodeniile aranjate in cele mai originale moduri si nu te vei simti niciodata pierdut in ceea ce pare un mic labirint.

Masa de pranz-seara.

La atac!

Pe strasse.

Detalii.

Omul, bicicleta si portile.

Pe zidurile cetatii.

Somn si viata usoara.

In caldura soarelui.

Asteptand masa de seara in port.

Dimineata inainte de plecarea barcilor.

Vestitele barci de Mogador.

Gabarite diferite.

Baricadat.

Buna dimineata.

Prin locurile prin care a calcat si Othello din varianta lui Orson Welles.