Seara de vineri ma gaseste fara nici un fel de plan pentru ziua de sambata, weekend-ul acesta e putin cam greu de gasit parteneri de tura cu jumatate din oameni plecati la Ecomaraton si cu cealalta pastrandu-se pentru Prima Evadare.

Singurul lucru pe care il stiu e ca la seara as vrea sa ajung fie in Brasov fie in Bucuresti pentru a ajunge la un prim protest legat de o serie de amendamente ale codului silvic care ar trebui sa scada amploarea defrisarilor, fie ele legale sau ilegale cu care se confrunta Romania in momentul de fata. E o problema care e foarte vizibila pentru cei care petrec aproape fiecare weekend pe munte si care ar trebui constientizata de mult mai multa lume. Si nu, nu sunt ipocrit si imi dau seama ca atunci cand ai ceva de mobila in casa si atunci cand jumatate din tara se incalzeste cu lemne lemnul respectiv trebuie sa vina de undeva, dar cheia e exploatarea sustenabila, caci pana la urma lemnul e o resursa regenerabila.

Dar acum revenind la povestea weekend-ului vineri seara la ora 23:00 hotararea e luata pentru o tura solitara cu MTB-ul prin Baiului, pe unde sper sa nu mai fie foarte multa zapada in zona inalta a crestei. Trezirea e matinala ca in fiecare weekend iar mijlocul de transport 3001 iar planul e unul simplu, urcat in creasta din Posada si coborat fie in Azuga, fie in Busteni fie in Sinaia la timp pentru a prinde regional express-ul de ora 15:00, dupa care intoarcerea in Bucuresti la timp pentru a intercepta protestul.

Zis si facut, iar dimineata ma prinde invartindu-ma prin Posada incercand sa dibuiesc drumul care urca spre Valea cu Flori. Prima data pe sub un podet, dupa care pe la ceva scari metalice, in cele din urma intreb un localnic si incep sa pufai cu spor la deal. Bicicleta inca are noroiul din Cernei-Mehedinti pe ea si inca nu prea imi dau seama cum oamenii au timp si rabdare sa mentina in stare impecabila bicicleta, mai ales atunci cand e vorba de MTB. In schimb imi place ca in afara de bicicleta in sine (care e o destul de mare bataie de cap) echipametul e minim, o pompa, un set de petice si leviere, un multitool si cam atat.

Traseul pe care merg acum e acelasi cu primul traseul pe care l-am facut dupa operatie, intr-o frumoasa zi de toamna, doar ca in sens invers. Intr-un fel acum chiar sunt curios daca voi reusi sa urc acum pe bicicleta acelasi drum care mi s-a parut criminal la coborare din cauza bolovanilor de pe drum. Dar chiar daca e de tras si chiar daca in portiunile abrupte trebuie sa-ti dozezi foarte bine efortul si elanul totusi merge si mi se pare ca bicicleta cu rotile de 29 si caucicurile tubeless cu presiune mai mica chiar fac o diferenta imensa aici. Sincer pe acelasi teren cu bicicleta Mihaelei nu cred ca as fi reusit sa urc pe bicicleta.

Pe masura ce urc in inaltime incep sa apara si mici petice de zapada cu cateva portini de impins bicicleta iar atunci cand ajung pe Piscul Cainelui zaresc si trupa Claudiei care urca cu spor din Sinaia. Cobor si merg impreuna cu ei o scurta perioada si chiar imi pare bine de intalnire, fie ea destul de scurta. As putea spune ca am gandit tura astfel si pentru ca stiam ca o sa ma intalnesc si cu ei, dar din pacate ritmul de mers pe MTB si ritmul de mers pe picioare complet diferit asa ca pornesc mai departe la drum.

Baiul Mare se vede in zare si imi dau seama ca desi am fost de o multime de ori in Baiului nu am urcat pe cel mai inalt punct de aici asa ca imi zic ca e o ocazie cat se poate de buna, mai ales caci se vede un drum destul de imbietor pe culme. Norii prapastiosi promisi de prognoza incep sa se stranga pe cer asa ca ii dau bice, mai iau si bicicleta in carca si in curand ajung si pe varf, sau cel putin pe ceea ce cred eu ca e varful. Incepe si ploaia firav cu cativa stropi iar eu fac cale intoarsa si fugind de nori incepe coborarea spre Sinaia prin Piscul Cainelui, o coborare superba atat cu bicicleta cat si la alergare. As putea spune ca e chiar mai faina pe bicicleta, mai ales atunci cand ai de invatat destul multe lucruri la capitolul tehnica de coborare. Dupa care urmeaza tren, protest unde m-am intalnit cu o multime de cunoscuti si unde mi s-a parut foarte interesanta sa vad cum se intampla lucrurile si o tura de cursiera cu Dani duminica prin jurul Bucurestiului in care am incercat sa ne strecuram printre ploi.

Cumparaturile dinainte de tura in fata la magazinul comunal.

Spre Secaria, si mijloace alternative de a ajunge aici.

Going up!

Privind peste drum, unde inca e toamna in toata regula.

In intampinarea trupei ce urca din Sinaia.

M&M-uri la inaltime.

Gasca vesela.

Prognoza se adevereste.

Singuratica.

Tot la vale.

Cu Dani, Kiki si Vladi la protest, si cu multi alti cunoscuti.