Dimineata cand ne trezim cerul e la fel de gri ca ziua de dinainte si in departare muntii se vad deja invaluiti in ploaie, asa ca nu avem planuri prea mari de la ziua care urmeaza. Speranta moare ultima si continuam totusi sa speram ca poate poate cerul o sa se lumineze si va iesi si soarele. Dar pana una alta trebuie stransa tabara si trebuie pregatite din nou bagajele, lucru care dureaza considerabil mai mult decat atunci cand eram singur. Daca eu eram anul trecut destul de expeditiv si puteam strange totul in 45 de minute ciugulind cate ceva intre timp, Spaska e clar intr-o treapta de viteza inferioara dimineata, cel putin pana cand isi bea cafeaua. Mi se pare extrem de interesant cat de importanta poate sa fie licoarea asta pentru unele persoane. Eu daca ar fi sa aleg as prefera ceaiul, dar trebuie sa recunosc ca in ultimele luni cand am inceput sa mai ies cu bicicleta la ore matinale am inceput sa dezvolt un oarecare gust si pentru cafea.

Asa ca dimineata incepe pentru prima data si pentru mine cu pornirea primusului, cu o cafea, si cu un mic dejun adevarat, dupa care reusim sa pornim sub acelasi cer plumburiu pe drumul de 93 de kilometri pana la Song-Kul. Doar ca cerul plumburiu se transforma in stropi de ploaie, iar stropii de ploaie intr-o ploaie in toata regula astfel incat in curand suntem uzi din cap pana in picioare. Partea trista e ca nici nu pare sa dea semne ca se va opri in curand, astfel incat ne refugiem intr-un fel de mini-restaurant in Song-Bulak pentru 2 ore. Urasc sa pedalez prin ploaie, mai ales cand ma gandesc la uzura angrenajului si a sistemului de franare care e infinit mai mare in conditii ude. In plus atunci cand stii ca cel mai proababil nu vei vedea soarele pentru a te usca, situatia nu e deloc roz.

Rearanjam putin bagajele caci coburile Spaskai nu sunt impermeabile si plecam pana la urma atunci cand ploaia se mai domoleste. Pe jos totul e ud, ceea ce nu e problema prea mare pe asfalt, dar atunci cand intram pe drumul de tara ce merge spre Song-Kul situatia se schimba si trebuie sa facem slalom printre baltoace si noroaie. Partea buna e ca de sus nu mai cade prea mare lucru, dar e indeajuns o coborare mai in viteza pentru a ne face ca porcii si pentru a impacheta bicicletele intr-un strat destul de consistent de noroi.

Valea si drumul ar fi de altfel destul de frumoase si de spactaculoase, doar ca vremea nu e deloc propice pentru a le admira. Partea buna e ca locul de cort din seara asta e si el spectaculos, cocotat pe un mic delusor deasupra vaii. De aici chiar pare ca esti in mijlocul pustietatii si din fericire ploaia s-a oprit si putem sa stam linistit afara, vorbind despre vrute si nevrute. Mai un pic de slana cu ceapa si cu paine, mai un paharel de vodca care merge chiar bine in combinatia asta, mai o tigara pentru Spaska si timpul trece, norii se sparg, de dupa ei aparand o luna plina, de toata frumusetea.

Datele zilei:

Distanta: 55 de kilometri.
Diferenta de nivel: 700m.
Peisaje / obiective: 4.
Moral: 6.

Ploaie, ploaie si iar ploaie.

Despartirea de asfalt pentru urmatorii 400 de kilometri.

Prin ceata si prin ploaie spre Song-Kul.

Din categoria placerilor pedalatului prin ploaie.

Locul de cort din seara asta, din fericire uscat si cu un rau langa.

Ora albastra.