Dimineata vine cu aceasi trezire matinala si cu un ultim mic deal de trecut inainte de coborarea spre Guzlea, dar nu apuc sa pedalez o jumatate de ora si dau de o mica tabara de cicloturisti pe marginea drumului formata din Iura si Akira intr-o alaturare putin ciudata dintre un japonez echipat pana in dinti cu tehnlogie su un ucrainean care arata ca un adevarat nomad pe bicicileta.
Din cand in cand intalnesti calatori care nu se incadreaza deloc in tiparul cu care esti obisnuit cum au fost anul trecut Morgan si David plecati din Franta pe magari si cum e si Iura, plecat din Ucraina spre Peak Lenin cu 5 dolari. Si chiar daca in general toti oamenii pe care ii intalnesti pe drum sunt sariti de pe fix intr-un mod foarte bun si sanatos, sunt cativa care sunt undeva departe pe scara asta si care vad lucrurile intr-un cu totul alt fel.
Cam asa e si Iura, cu un mic carucior in spate plin cu tot felul de lucrurui printre care si lemne de foc pentru seara, cu o bicicleta care da semne ca urmeaza sa se dezintegreze la fiecare pedala si cu o carte cu psalmi deschisa si legata pe ghidonul bicicletei. Omul e din Odessa, dar steagul cu Ucraina e la loc de cinste. Are un buget de 1 dolar pe zi si a calatorit pana aici cu lucruri primite din bunavointa oamenilor intalniti pe drum, iar din experienta pe care am avut-o si eu cu ospitalitatea prin Asia Centrala nu vad imposibil chestia asta. Dar totusi cu 1 dolar pe zi sincer mi se pare greu sa acoperi cu cea mai ieftina mancare caloriile pe care le arzi in fiecare zi.
Oricum de fiecare data cand ma intalnesc cu astfel de oamenii nu pot sa nu ma gandesc ca bugetul meu pentru o zi de pedalat i-ar ajunge lui Iura pentru 5 zile sau chiar pentru o saptamana. Si totusi eu unul nu as putea sa plec in lume asa cum a facut-o el, dar faptul ca se poate si ca oamenii pe care ii intalnesti sunt in general buni nu poate sa nu-i dea un pic de incredere in umanitate. Iar atunci cand pleci asa trebuie sa ai un pic de credinta ca totul o sa functioneze si o sa se aranjeze iar Iura o are din plin. Ii las si eu cate ceva din putina mancare pe care o mai am dupa mine si ne despartim, ritmul de mers e complet diferit si eu am minte gandul ca poate reusesc sa ajung astazi pana in Bukhara. Pana acolo sunt 240 de kilometri si in orele diminetii cand zbor la vale cu vant din spate planul pare fezabil, dar nu reusesc sa trec bine de Qarshi ca vantul isi schimba directia si viteza de inaintare scade considerabil. In plus nu e nimic de vazut pe drum in afara de plantatii de bumbac, orase industriale si bucati lungi de drum drept prin desert.
Pe la jumatate zilei imi e clar ca o sa fie nevoie de doua zile pana in Bukhara dar totusi kilometri se strang usurel, iar locul de cort din seara asta in mijlocul desertului e chiar fain. Inca o zi pana in Bukhara dupa care urmeaza o pauza binemeritata si o zi de recuperare.
Date:
Distanta: 150km.
Diferenta de nivel: -500 / +50.
Obiective: 3.
Moral: 6.
Leave a Reply