Erevanul e probabil capitala cu cea mai faina priveliste din lume: varful inzapezit de 5000 de metri al Araratului. Atunci cand vezi cum se ridica deasupra platoului armean, e usor sa iti dai seama de ce a aprins imaginatia popoarelor din timpuri imemoriale. Si chiar daca orasul in sine e un amalgam sovietic – comunist, nu foarte departe de infatisarea Bucurestiului, are in schimb destul de multe lucruri de vazut pe langa el.

Asa ca am lasat bagajele grele la hostelul care ne-a fost casa vreme de 3 nopti si am explorat imprejurimile. Prima destinatie pe lista a fost Echmiadzin, cu catedrale vechi de 1500 de ani. Oraselul a fost un fel de Vatican pentru biserica apostolica armeana si din fericire mare parte din catedralele cladite de-a lungul timpului aici sunt extrem de bine pastrate. Sunt curios in schimb daca dupa doua saptamani in Armenia si in Georgia nu o sa ajungem la o suprasaturatie de arhitectura medievala.

Tot din aceasi categorie, a doua destinatie pe lista e manastirea de Geghard aflata si ea ca si Echmiadzin in patrimoniul UNESCO. Marea diferenta in schimb fata de ziua de ieri e drumul ce urca spectaculos deasupra Erevanului si pe care chiar e super fain de pedalat, chit ca si astazi strangem 80 de kilometri si 1200 de metri de urcare. Iar manastirea vine la pachet si cu un templul reconstruit de la Garni, o schimbare mai mult decat binevenita dupa ultimele zile. In schimb cel mai fain moment al zilei e apusul prins pe drumul de intoarcere, cu soarele colorand norii de deasupra platoului armean si cu o coborare usor suprarealista de aproape 1000 de metri pana in Erevan sub un cer pe care nu il vom uita prea curant.

Iar dupa un Vatican, o manastire si un templu, in ultima zi a venit si randul memorialului holocaustului armean care a fost in acelasi timp interesant dar si greu de digerat. Sunt foarte curios ce invata peste granita elevii turci la lectia de istorie.

Cam acesta e scurtul rezumat al vizitei culturale din Erevan, oras care mie chiar mi-a placut. Clar dupa scurta vizita din Armenia am o cu totul alta apreciere pentru mica tarisoara asezata intre marile imperii care a reusit cumva totusi sa supravietuiasca si sa-si mentina in viata identitatea vreme de mai bine de 1500 de ani.

Urmeaza in schimb Svanetti, revenirea in munti si in natura, si de-abia astept intalnirea cu Caucazul Inalt.

Una din bisericile din patrimoniul UNESCO din Echmiadzin, echivalentul Vaticanului pentru biserica apostolica armeana.

Privind spre Ararat.

Manastirea Geghard, cu ale sale biserici sapate in stanca.

Templul din Garmi, pe drumul de intoarcere.

In cautarea apusului.

Doar 600 de metri de coborat pana inapoi in Yerevan.

Probabil una din cele mai faine privelisti pe care poti sa o ai dintr-o capitala.

Ceremonie la memorialul holocaustului armean.