Care e unul din lucrurile pe care poti sa le faci atunci cand implinesti 60 de ani? Binenteles sa pleci cu bicicleta in jurul lumii si sa o explorezi ca si cum ai avea 20 de ani.
In toata calatoria mi s-a parut extrem de interesant sa aflu mai multe despre alti calatori cu care am impartit drumul, mai ales cu cei care calatoresc mai altfel. De la cei doi francezi calatorind pe magari intalniti anul trecut, pana la pustiul de 19 ani incercand sa faca inconjurul lumii pe un unicycle, pana la tipa plecata singura prin lume si pana la Grum, bunicul de 61 de ani care e pe drum de 580 de zile. E usor sa zici nu, sa zici ca esti prea tanar, prea batran sau ca nu vrei sa calatoresti singura dar uite ca se poate si fiecare din cei intalniti spun ca au avut o experienta extrem de interesant.
Grum spre exemplu e plecat de un an si jumatate de acasa si mai are inca aproape un an din “alocatia” care i-a fost data de sotie. Iar la 61 de ani omul e extrem de in forma, probabil pe zi pedaleaza mai mult decat as fi pedalat eu in mod normal, intr-un ritm mai incet si constant care nu e deloc de delasat tinand cont ca e aproape de doua ori mai batran ca mine. Dar poate cel mai interesant mi se pare dupa tot timpul petrecut impreuna e ca Grum se bucura de explorarea lumii la fel ca si cum ar fi facut-o la 20 de ani si asta imi da speranta in legatura cu schimbarile ce se petrec voluntar sau involuntar in noi pe masura ce inaintam in varsta. Si aici nu ma refer la schimbarile fizice pe care poti sa le controlezi facand sport si miscare in foarte mare masura, ci la felul in care se schimba modul in care vezi lumea pe masura ce imbatranesti. Dar iata ca odata la ceva vreme intalnesti pe cineva care e complet iesit din tipar.
Cam asa e si Grum iar in cei 61 de ani din viata a fost profesor de educatie fizica, a calatorit impreuna cu familia si cu cei doi copii vreme de 4 ani prin Europa (prin anii 70) traind intr-o dubita si participand la concursuri de orientare sportiva, a infiintat o firma de activitati outdoor cand s-a intors in Noua Zeelanda, s-a recasatorit, a infiintat o alta firma de organizari de evenimente sportive, a devenit ghid montan iar la putin dupa ce a devenit bunic a plecat in jurul lumii cu bicicleta, insotit de sotie pe bucatile cele mai frumoase. Clar nu se potriveste cu tiparul nu-i asa. Apropo, daca vreti sa cititi mai multe despre calatoria lui omul scrie postari regulate aici : http://www.grumgoesglobal.com/blog. (binenteles folosind ca cineva de 20 de ani tot pachetul tehnologic de rigoare)
Acum revenind la drumul spre Capadoccia Turcia m-a surpins si de data aceasta din punct de vedere al dificultatii. Punand pe bikemap zilele media a iesit cu aproape 1000 de metri de urcare pe zi vreme de 12 zile, si incercand sa profit de fereastra de vreme buna am ignorat nevoia zilelor de pauza, asa ca oboseala a inceput sa se acumuleze incet dar sigur pe masura ce zilele treceau. Mi se pare incredibil cat de mult ajuta o zi de pauza la refacerea organismului si la revenirea chefului de pedalat. Noroc cu o pauza de vreme urata pe care am luat-o impreuna fortati de imprejurari in Sivas. Cealalta grija e butucul pedalier schimbat in Yerevan care a inceput sa rasneasca din toate incheieturile, si ma intreb daca urcarile pe care le fac mai mult ridicat in pedale nu ajuta la moartea prematura a butucilor.
Leave a Reply