A durat ceva timp dupa incheierea weekendului pana cand am reusit sa aflu cum se numesc muntii prin care ne-am invartit cu bicicleta. Asta poate si pentru ca munte e un nume putin impropriu pentru deaulurile impadurite dintre Sfantu Gheorghe si Baraolt, dealuri ce ajung totusi pana la 1000 de metri.

Si totusi astfel de dealuri sunt perfecte pentru a te pierde in verdele crud al primaverii, sau pentru a te pierde pur si simplu, caci increngatura de forestiere drumege nu e deloc clar de deslusit chiar daca am plecat de acasa cu un track ce parea destul de bine desenat. Daca stau bine sa ma gandesc muntii seamana destul de mult cu Persanii si nu m-as mira ca Propark-ul de anul acesta sa se invarta putin si pe aici.

Dar povestea weekend-ul a inceput in postura de incurajator la maratonul din Brasov, maraton la care a participat si Mihaela. Experienta a iesit foarte misto, cu 20 de oameni alcatuind o adevarata galerie pentru concurenti, cu multa galagie si voie buna. Acum daca a ajutat sau nu e greu de spus pentru foarte multi mareau destul de serios ritmul cand treceau pe langa noi chestie care se simtea cu siguranta pe urcarea pana in saua tampei. Dar pe de alta parte sunt la fel de convins ca probabil toti s-au bucurat de incurajari. Oricum a fost interesant sa fiu si in partea cealalta a baricadei dupa ce am avut parte de incurajari pe traseu la o multime de concursuri. E chiar interesant sa vezi pe fata concurentilor multitudinea de trairi prin care treci in timpul unui maraton montan.

Ziua de duminica in schimb e rezervata explorarii locurilor noi pe MTB, de data aceasta o bucatica din muntii Baraolt. Planul e sa urmarim pe cat posibil track-ul de la concursul de la Sugas Race. Intr-un fel atunci cand mergi pe un traseu in afara concursului ai mult mai mult timp pentru a vedea locurile si pentru a intelege de ce oamenii au ales sa faca traseul pe aici. In timpul unui concurs sunt prea putin momentele in care ai timp sa te uiti in jur, lucru adevarat si la alergare dar cu atat mai mult la MTB unde trebuie sa fii tot timpul atent la traseu, la echilibru si la cautarea trasei ideale.

Iar dealurile prin care ne invartim astazi chiar arata intr-un mare fel si nu putine sunt locurile faine descoperite, locuri in care trebuie neaparat revenit eventual la o tura cu cortul si cu stat la foc seara. Singura problema sunt norii de ploaie care ne stropesc de doua ori si noroiul care vine odata cu ea. Dar intr-un fel noroiul e parte integranta a MTB-ului si cred ca sunt foarte putine turele in care te astepti sa te intorci curat acasa. Si chiar sunt momente in care noroiul, cel putin cel de munte, are farmecul lui in anumite portiuni din traseu.

Trackul turei aici, cu mentiunea ca ultima bucata am scurtat-o pe asfalt din lipsa de timp dupa o ultima ratacire a traseului:

https://www.strava.com/activities/557665878

Concurentii trecand prin randurile galeriei, inainte de ultima urcare spre Tampa.

Tura de cursiera de dupa maraton, asfalt intins, trafic inexistent si nori apocaliptici.

Plecati in explorare.

Verdele crud al primaverii.

Inainte de primele noroieli.

Pe acolo?

Tot inainte.

Odihna.

Prin paduri inalte de fag.

In cautarea traseului printre livezile de meri.

Urmarind de la distanta o ploaie care nu ne-a mai prins din urma.

Baraolt.

Ionut si a lui Lefty.

Coborarea spre Sfantu Gheorghe.