Unul din avantajele mutatului la Brasov e ca o multime de concursuri sunt brusc mult mai aproape. Duse sunt trezirile matinale si orele petrecute pe drum pentru cateva ore de concurs. Nu de tot, ci sunt doar rezervate pentru cateva concursuri mai speciale la care mi-ar place sa ajung anul acesta.

Singura mare diferenta e ca fata de acum cativa ani bicicleta a inlocuit alergarea, asta in primul rand pentru ca la bicicleta pot sa trag cat vreau de mine, fara sa-mi fac griji de uzura asupra incheieturilor. Au trecut suficienti ani ca sa-mi dau seama ca o particica din mine e competitiva si ca nu are sens sa o ignor sau sa o ingrop, pur si simplu imi face placere sa ma intrec cu altii in timpul unui concurs. Nu as face lucrul acesta weekend de weekend, caci orice concurs inseamna o posibila tura epica pe munte sacrificata, dar odata la ceva vreme ma voi gasi probabil aliniat la linia de start.

In cazul de fata ziua de sambata ma gaseste aliniat la startul unui prim concurs de XCO, in care trebuie sa dam patru ture pe un traseu de 5 kilometri din jurul Stejarilor Seculari din Cristian. Urcari abrupte, noroi, viraje scurte, toate acestea sunt lucruri pentru care kilometri in saua cursierei nu ma pot pregati. Singurul lucru bun e ca stau bine cu suflul si ca invat repede asa ca tura de tura timpul de parcurgere se imbunatateste si nu mai sunt depasit pe fiecare bucata mai abrupta. Cealalta parte buna e ca la start nu s-a prezentat prea multa lume astfel incat dupa 4 ture m-am trezit pe un loc 4 la general si 1 la categorie dintre cei 50 de concurenti care s-au prezentat la start. Nu-mi fac in schimb iluzii si-mi stiu foarte bine nivelul si sunt convins ca lucrurile se vor schimba la un concurs cu mai multa concurenta dar pana atunci ajuta un pic la moral…

Bun, prima parte a zilei consumata vine momentul unei ture de cursiera cu Victor si cu Andrei, numai buna pentru a umple golul intre finish si festivitatea de premiere. O Poiana Brasov, o Poiana Marului si se mai strang inca 50 de kilometri cu aproape 800 de metri diferenta de nivel pe ziua de azi, kilometri dupa care a mers la fix “snitzel si piure” party-ul de dinainte de festivitatea de premiere.

Acum legat de concursurile de bicicleta trebuie sa recunosc ca atmosfera mi se pare mult mai rece si mai impersonala fata de concursurile de alergare la care am mai participat, asta poate si pentru ca in afara de cateva fete nu prea cunosc pe nimeni. Poate se vor schimba putin lucrurile in timp dar cel putin la primul concurs nu am gasit povestile si socializarea de dupa concurs pe care o stiam de la concursurile de alergare.

Ceasul e 5 si ziua inca nu e terminata in schimb, urmeaza un drum de doua ore cu Andrei si cu Claudia in cautarea prietenilor plecati sa exploreze colinele Transilvaniei pe bicicleta. In drum trecem si prin centrul tarii, avem timp si de poze si ajungem la fix pentru a da drumul focului si a povestilor in jurul acestuia. Iar eu trebuie sa recunosc ca nu-i deloc rau sa pot inghesui toate astea in doar cateva ore.

Nu-i deloc rau sa ai loc de atatea biciclete in holul de la intrare.

In actiune.

Mai si impingem.

Verde crud.

Drumuri pustii si lumina faina.

Si-am ajuns si aici.

Apusul zilei.

Focul serii.

Trupa pe colinele transilvaniei.

Mai nou se poarta tu-tu-uri pe bicicleta

Impachetarea cu noroi de dupa concurs.