Desi in ultimii 2 ani de zile am tot participat pe la concursuri, pana in weekend-ul care a trecut nu am participat la nici o cursa de sosea de 10 kilometri, care aparent e una din cele mai populare distante pentru cursele de alergare. Atat de populare, incat oamenii organizeaza cam cate una la fiecare 1/2 weekend-uri prin Berlin, intrerupte ba de cate o cursa de 5 kilometri, ba de cate un semi-maraton, ba de cate un maraton. Intr-un fel nici nu e de mirare tinand cont cati oameni vezi alergand in fiecare zi, mergand cu bicicleta sau cu rolele.

Cand am ajuns aici, am zis ca se merita incercate cateva concursuri si pe la ei, pentru a vedea exact cu ce se mananca, si sper sa ajung la cateva concursuri de alergat, de inot, sau poate si un triatlon (aici e mai complicat pentru ca oamenii au o taxa exorbitanta pentru distantele mai lungi daca nu esti inscris intr-un club de triatlon). Astfel incat impreuna cu mai multi colegi de la munca, care m-au cooptat de la alergarea de grup in fiecare vineri la pranz, m-am inscris si la cea mai populara cursa de 10 kilometri din Germania. Si oamenii nu glumesc cand zic cea mai populara, la start fiind inscrisi peste 10000 de oameni, mai multi decat la maratoanele de oras din alte parti.

Acum despre cursele de 10 kilometri, nu pot sa zic ca am fost niciodata un prea mare fan nici al curselor pe plat, nici al distantelor scurte. Intr-un fel din punct de vedere psihic mi se pare ceva mai usor un maraton, cand stii ca mai ai momente in care trebuie sa o lasi mai moale, chiar fiind recomandat sa o lasi mai moale la inceput pentru partea a doua a concursului. La o cursa de 10 kilometri trebuie sa mergi mai mult sau mai putin ceas, fara nici un moment de respiro, dar pe de alta parte nu trebuie sa cari apa dupa tine, sau gel-uri, sau sa faci carbo-loading… Alt motiv pentru care nu imi plac e faptul ca alergi in general pe sosea in orase, si nu in mijlocul naturii, iar din punct de vedere al constitutiei pe mine cel putin ma avantajeaza putin profilele alergarilor montane, unde trebuie sa ai ceva muschi care sa traga si la deal si sa te duca si la vale.

Dar, (desi dupa toate motivele de mai sus pare cam improbabil sa existe si un dar), totusi e ceva si la alergatul pe plat, si anume viteza si fluenta miscarii pe de o parte, si pe de alta parte finish-ul anaerob, care se intinde pe o durata mult mai lunga decat la maratoane. Mi se pare ca de la o anumita viteza incolo mecanica alergatului se schimba complet, cel putin la mine, si doar crescand viteza incepi sa calci diferit, mai pe mijlocul talpii, mai putin infranat. Doar plamanii, inima, si muschii sa te tina. Si mental e mai greu, pentru ca intensitatea e mult mai mare si pentru ca nu mai alergi poetic de unul singur prin padure, ascultand pasarile cum cand si admirand peisajul.

Balansand cele de mai sus, am zis ca nu strica sa ma inscriu, si chiar m-am chinuit sa fac cateva antrenamente mai specifice, respectiv ceva intervale si ceva simulari de cursa. Intr-un fel e pacat de stadionul care e chiar langa noi, pentru a nu-l folosi macar odata pe saptamana pentru un antrenament mai specific, iar cu ocazia asta mi-am reamintit cat de grele, si cat de utile sunt intervalele, de felul in care simti cum iti ard plamanii dupa un antrenament serios, sau mai des cel putin in cazul meu de stomacul care se intoarce cam pe dos, si de nevoia urgenta de a gasi un wc. Sincer sunt curios ce se intampla cu stomacul in momentul in care alergi mai tare, pentru mi se pare cam improbabil ca acum 10000 de ani cand alergai de lei prin savana sa-i ceri leului 2 minute de piua pentru a merge la toaleta.

Revenind la antrenamente si la concurs, tinand cont ca aveam ca repere de timp doar amintirile unor ture mai rapide prin jurul ior-ului (ceea mai rapida amintire fiind de 39 de minute pentur 3 ture), nu pot sa zic ca aveam vreun target la ambitios, poate doar sa scot sub 40:00, cu cat mai putin cu atat mai bine. Pe de alta parte concursul nu e unul din cele mai rapide concursuri, avand destul de multe curbe si ceva urcare. Problema a fost in schimb ca concursul fiind sambata seara nu prea ma incanta sa pierd ziua de sambata cu activitati mai odihnitoare, astfel incat inainte de concurs am pedalat cam 60km pana la Potsdamm si inapoi, unde am gasit alte stanci faine pentru catarat, dar despre celelalte activitati din weekend-ul asta intr-o alta postare.

Ca organizare oamenii au fost foarte bine organizati (nemteste binenteles), cu zone distincte de start in functie de timpul pe care il declarai, cu ridicare pachetului foarte bine pusa la punct, cu fooooarte multi oameni pe margine care incurajau, cu tobosari in mai multe puncte, cu furtune pe traseu, cu fiecare kilometru indicat si multe alte mici detalii. Seara, inainte de concurs am alergat pentru facut pentru prima data si o alergare de incalzire asa cum trebuie, cu colegii de la munca, dupa care ne-am dus fiecare la blocul lui, asteptand startul. Dupa target-ul pe care l-am declarat eu am ajuns in zona A, si dupa felul in care arata toata lumea de acolo cred ca departajarea se facea dupa sub 40 de minute sau peste 40 de minute, oricum cam toata lumea din zona parea ca stie ce face si ca are ce cauta acolo.

Zambitor si asortat inainte de start, am zis ca incaltamintea pe care o am oricum nu are cu ce sa se asorteze, asa ca macar sa fiu curcubeu…

Din pacate nu prea am nici o ustensila care sa calculeze ritmul cu care ma deplasez, ci doar ceva ce mi se pare mai util, turatia la care functioneaza motorasul, cu alte cuvinte pulsul. L-am folosit si pe la ultimele maratoane, unde stiam ca daca depaseam 171-172 nu era bine, motorasul protestand la un moment dat prin reducerea destul de drastica a turatiei. In schimb inainte de cursa nu aveam nici o experienta un unei curse scurte alergate, pentru a sti cum sa-mi calculez efortul.

Startul se da aproape nemteste, cu 2 minute intarziere (apropo de chestia asta, un aeroport care trebuia sa fie gata anul asta in Berlin a fost intarziat cu un an, iar deutsche bahn-ul are mai multe intarzieri cumulate decat in cam toti anii de pe acum, si din cate am observat oamenii nu sunt chiar punctuali in general). Atmosfera super misto la start, cu o groaza de oamenii care incurajeaza, cu muzica, cu tobe putin mai in fata, cu oamenii plecand tare, cu adrenalina care te impinge de la spate si care te face sa te simti ca plutesti. Si care iti trimite si pulsul la niste valori pe care nu le-am mai vazut de mult in timpul unui concurs, adica pe la 178.

A durat destul de putin pana cand am trecut linia de start, cam 15 secunde, iar dupa am tot inceput sa depasesc prin exterior. Si totusi ritmul mi se pare ceva cam rapid, sau cel putin ceasul asa pare sa imi spuna, dar primii 2 kilometri se scurg cam cu aceasi intensitate, pana cand trec si de ultima echipa de tobosari, si pana cand lucrurile se mai rarefiaza. De la kilometrul 4 incolo incepe o portiune mai anosta si cam lipsita de oamenii care sa incurajeze, si ma gandesc si eu ca pentru a nu muri putin mai incolo sa incerc sa reduc si eu intensitatea si pulsul pana pe la 174-175, pentru a pastra ceva rezerve si pentur ultimii 2 kilometri. Aici nu mai merge gandul de pe la startul maratoanelor, “unde fugiti voi asa?, lasa ca ne vedem mai incolo”, aici nu exista mai incolo, sunt doar 40 de minute in care trebuie sa dai totul si sa ajungi stors la final.

Pe la kilometru 6 ajungem din nou la zona de start/finish, din nou o groaza de oamenii care incurajaza, ne luam un ultim boost de adrenalina, si pornim pe urmatorii 2 kilometir care sunt intr-o usoara urcare, si care se transforma pentru mine intr-un mic chin. Si incep sa incolteasca in minte tot felul de ganduri de genul de ce ai pornit asa de tare, uite ai putea sa o lasi mai moale ca sunt si altii care incetinesc, ganduri ce trebuiesc imediat din minte. In schimb e greu sa mai accelerez, si ma agat de oameni care par sa merga cat de cat constant.

Si e intr-un fel mai greu si mai intens la maraton, dar pe de alta parte aici pot sa incerc sa ma concentrez mai bine la miscari. Un fel de mantra fizica, care sa-ti goleasca mintea de gandurile despre incetinire. Si constientizezi fiecare pas, si forma de alergare pe care o ai (care nu era cea mai stralucita in momentul respectiv), si felul in care respiri. Si chiar ajuta, si uite-ma facand si ultimul 180 de grade al cursei, si pornind pe ultimii 2 kilometri care sunt si putin la vale. Cand zic putin la vale cred ca fost vorba cam de 10m diferenta de nivel tot concursul, dar totusi sunt putin la vale.

Si ma simt chiar bine pe bucata asta, cel putin in comparatie cu cei 2 kilometri de dinainte, si chiar pot sa cresc ritmul depasind pe rand oameni. Dar totusi mental din nou e aceasi tentatie de a incetini, ce trebuie constant alungata. Apare de multe ori si pe la maratoane, uneori merge alungata, alteori nu, dar parca la cursele mai scurte unde intensitatea e mult mai mare si tentatia e mult mai mare.

Si intr-un fel acolo se face diferenta, atunci cand fiecare particica a organismului tau striga dupa oxigen si te implora sa incetinesti, in momentul in care mintea incepe sa fabrice scuze si motive pentru a incetini, iar cheia e daca in momentul respectiv reusesti sa ignori toate astea, sa calci pedala de acceleratie si sa te incordezi din toata fiinta si te lansezi mai departe cu fuleu.

Si cateodata devine mai usor, si durerea dispare, si nu mai simti ca te sufoci si zbori mai departe, simtind forta, eleganta si energia fiecarui pas, si simti ca traiesti. Esti atunci ca Zatopek in finala de 5000m din 52, sau ca orice alt atlet care se lanseaza cu fuleu pe ultima turanta, zburand pe langa adevarsari, si ajungi la final invingator.

Una peste alta ultimii 2 kilometri cred ca au fost unii din cei mai intensi de pana acum pentru mine, si probabil nu am alergat nici pe departe atat de repede precum mi se parea ca alerg, dar cu toate astea mi s-au parut foarte tari ca experienta si ca intensitate. Turatia motorasului a stat constant peste 182 pe ultimii 2 kilometri, media intregii curse fiind 179, valori pe care sincer nu credeam ca o sa le vad in timpul unui concurs la mine. Timpul, de 38:43, e departe de a fi spectaculos, dar nu e nici foarte rau, si ma gandesc la el mai mult la un inceput si la cum pot sa-l imbunatatesc. Locul, 175 din 10000, nu e nici el rau, pana la urma sunt primii 1.75%. Dupa concurs ca bautura de rehidratare bere fara alcol de la organizatori, ca doar suntem in germania, dupa care am ajuns la timp acasa pentru a vedea finalul cursei de 10000m de la olimpiada. Alt calibru, alte mize si alte motivatii, dar oare aceleasi sentimente si experiente?