Saptamana ce tocmai a trecut am ramas fara masina (Mihaela a scris cateva ultime randuri despre Filoftea aici), asa ca de voie de nevoie a trebuit sa ne reconfiguram planurile pentru a ramane in jurul casei. Doar ca atunci cand jurul casei e format din imprejurimile Brasovului e putin greu sa te plictisesti:

Sambata dimineata, pozar la Semimaraton Brasov.

E frig. De fapt la ora 8 cand deschidem usa casei e frig si ud. E probabil cea mai friguroasa primavara de care am avut parte pana acum, si dupa cum estimam acum luni, inainte de sfarsitul lui Aprilie nu indrazneste nici un copac sa inverzeasca in Brasov. Aprilie a fost mai degraba un fel de Noiembrie, cu multe zile cu cer mohorat si cu temperaturi ce oscilau in jurul valorii de 10 grade si cu dimineti ce se apropiau constant de limita inghetului. Ultimul drum al Filofteii a fost si el cu putin racait de parbriz.

Bun o ora si ceva mai tarziu iese in cele din urma soarele mult promis si noi ne urnim din loc catre treptele lui Gabony pentru a incuraja si pentru a face poze concurentilor de la semiul de la Brasov maraton. A fost un motiv si o ocazie foarte buna pentru a testa noul aparat si trebuie sa recunosc ca ar fi fost ceva mai complicat sa fac acelasi set de poze cu vechiul Nikon. Bine, noul aparat e si el vechi de 5 ani de zile, dar la unele lucruri e mult in fata.

Iar din categoria gandurilor intre apasatul declansatorului si incurajatul oamenilor trebuie sa reconusc ca intr-un fel atmosfera de la concursurile de alergare cred ca e in continuare mai faina decat cea de la concursurile de bicicleta. Are in mare parte legatura cu viteza cu care se desfasoara totul, mai ales pe urcari ai tot timpul sa mai schimbi o vorba, sa mai spui o gluma sau sa faci haz de necaz. La bicicleta concentrarea e mult mai mare si cumva ai mai putin timp sa inregistrezi ce se intampla in jurul tau.

Celalalt gand ce mi-a venit in minte e legat de cat de diferit suntem intre noi si legat de faptul ca e greu sa gasesti un un calapod ideal. Mai inalti sau mai scunzi, cu picioare lungi sau cu spate mai lat, trasi prin inel sau bine facuti, cu zambetul pe fata sau cu agonia efortului intiparita la fel de adanc, venim in toate formele si dimensiunile. Iar sortarea pozelor nu a facut decat sa-mi confirme asta, la fel si certitudinea faptului ca nu e treaba deloc usoara sa treci prin cateva sute e poze pentru a elimina duplicate sau poze nereusite.

Sambata dupa-masa, de la poze la saua cursierei:

Cum ziua e doar pe jumatate terminata ne strangem la ora 14 in formatie de 5, cu Suzi, Iustin, Dani si cu Mihaela pentru tura clasica si consacrata pana la Sfantu Gheorghe, de data asta completa- cu tot cu urcarea de la Sugas. Drumuri pustii, natura cu iz de primavara, clatite cu gem si un soare ce a dezmortit putin lucrurile la intoarcere si doua ore de invartit rotund pedala. Un rulaj ca la carte, nu pseudo-rulajurile de care ma simt si eu vinovat din cand in cand in care ajungi sa-ti scuipi plamanii dupa o ora si ceva. Finishul cu socializare la Andrei, Claudia si Miruna.

Duminica dimineata, de la cursiera la joaca cu MTB-urile.

Si astazi e tot frig si inorat, dar nu ne lasam si schimbam cursiera cu mtb-ul pentru o invarteala pe potecile din Postavaru. Cumva asta e varianta de backup pentru zilele in care nu ai chef sa pleci prea departe sau cand vremea se anunta instabila si trebuie sa recunosc ca nu e deloc o varianta nefericita. Iar in ritmul conversational de astazi cu Iustin, Suzi, Stefan si Edy iese o tura chiar reusita. Din categoria testelor am schimbat astazi 29er cu Simplonul vechi si trebuie sa recunosc ca mi se pare incredibil cat de faina poate fi bicla asta (ce e drept cu ceva upgrade-uri) dupa mai bine de 12 ani.

Incheiem ziua si weekendul in modul cel mai divers posibil, cu un foculet si cu clisa prajita, cu ceapa sfaraind pe paine si cu miros de fum in nari. E incredibil cat de multe amintiri trezesc unele experiente din copilarie si cat de bine sunt intiparite in cotloanele mintii. Si e suficient un miros, un sunet sau un gust ca sa te teleporteze zeci de ani in spate si sa faca o punte peste timp.