Asta e una din putinele dimineti de pana acum in care ne trezeste soarele ce incalzeste placut cortul. Cum vremea se arata frumoasa, strangem catrafusele si gatim apoi in tihna un terci de ovaz gourmet, cu fructe din belsug. Azi se anunta o zi usoara la orizont, integral pe asfalt, asa ca speram sa lasam ceva kilometri sub roti.

Drumul coboara initial spre Panamericana si o face abrupt. Suntem insotiti de nelipsitul vant, care ridica tot praful de pe versanti, astfel ca dupa cativa kilometri suntem tapetati cu praful fin al Anzilor.

In Panaermicana este soare si soseaua este suprinzator de libera. Masini sporadice trec pe langa noi. In rest ne insotim cu caldura si trec la pantaloni scurti cu scopul de a uniformiza bronzul de pe picioare.

Primul oras mai mare prin care vom trece este Chunci si aici oprim pentru o masa de pranz chiar reusita, cu probabil cea mai buna supa de gaina mancata pana acum in Ecuador. Dupa ce completam totul cu o prajitura si o cola, ne asternem la drum.

Drum care este suprinzator de pitoresc, cu case imprastiate pe versantii inverziti, zone de pasunat irigate intens si vai largi. E o alta lume fata de versantii galbeni si lipsiti de viata din muntii lasati in urma.

Locul de cort din seara asta e si el pe o pasune, cu deschideri ample spre campia ce precede coasta Pacificului, campie aflata mereu sub straturi groase de nori, de am ajuns sa ne intrebam daca oamenii de acolo vad vreodata soarele.