Facebook-ul. Televizorul. Stirile. Serialele. Articole de presa online fara valoare.

Toate mananca timp, atentie si energie. Toate sunt o modalitate de a fugi de plictiseala si de realitatea de zi cu zi, de evada pentru cateva minute intr-o alta lume. Majoritatea au si un element de drog care te fac sa te reintorci la ele si in egala masura majoritatea nu iti aduc nimic si iti mancanca minut cu minut, ora cu ora din viata fara sa iti aduca nimic in schimb. Iar poate cel mai rau e ca majoritatea oamenilor nu isi dau seama de asta in timp ce se intampla.

Nu iti vei aminti niciodata peste ani de clipele petrecute miscand degetul pe ecranul aplicatiei de facebook, sau de seriale obscure care repeta aceleasi scenarii de telenovela schimband doar decorul sau de stiri si talk-show-uri ce vorbe ce iti dai seama ca suna goale din momentul in care le auzi. Dar in timpul acesta timpul trece iar anii se scurg iremediabil.

La polul opus ai cititul, miscarea, conversatiile si socializarea cu oamenii care iti sunt dragi, timpul petrecut in natura. Lucruri care te fac sa fii activ, sa gandesti, sa incerci sa analizezi lumea in care traiesti si sa te analizezi pe tine insuti. De fapt aici cred ca e marea difereta: orice parte a unei forme de media care te transforma intr-un consumator pasiv e implicit nociva. Atunci cand singura alegere e sa schimbi din butonul telecomenzii gunoiul care e aratat pe ecran asta nu se mai cheama alegere.

De cand ne-am intors din America de Sud recunosc cu rusine ca am citit mult mai putin decat in lunile petrecute pe drum. Cumva timpul si energia necesara celor 8-9 ore la munca adunate la miscarea si la socializarea de care am avut parte in toamna aceasta nu a lasat prea mult pentru altceva. O treime din Crima si Pedeapsa in 2 luni, fata de Idiotul, Dragoste in vremea holerei, Buddenbroocks, 1984, si Povestiri de Faulkner in 3 luni de zile. Nu arata deloc bine comparatia si singura speranta e sa se schimbe in lunile de iarna ce urmeaza. In schimb ce mi se pare important privind in spate la toate cartile pe care le-am citit in ultimii ani e ca ramai cu ceva in spate, mult mai mult decat din alte lucruri. M-am surpins spre exemplu intr-o discutie cu 2 polonezi pe care i-am avut in vizita la munca in urma cu o luna ca imi aminteam nume si momente din Potopul lui Sienkiewicz citit acum 20 de ani, iar asta nu e deloc lucru mic. Spune-mi ce filme, seriale sau ce stiri iti amintesti de acum 20 de ani. Iar cu ocazia vizitei polonezilor am aflat si cum se pronuntau numele incalcite din roman.

Literatura adevarata nu e limitata de timp si de o perioada si are o capacitate de a te face sa vezi altfel si lumea si sa te si cunosti un pic mai bine pe tine insuti. Intr-un fel asta e si diferenta intre literatura de duzina si adevarata arta, momentul in care faci un personaj sa rezoneze la un nivel mai profund cu ceva ascuns in sufletul cititorului. Sunt si filme bune care fac asta si muzica bune, si fotografii bune, daca stau bine sa ma gandesc se poate extinde la orice inseamna arta. Alta capacitate a literaturii adevarate e ca poate construi punti intre generatii caci temele explorate tin de natura umana si nu sunt limitate la o perioada sau la un stil. Iar din punctul asta de vedere pot fi un subiect de discutie incredibil de bun. Trec prin asta cam de fiecare data cand citesc aceasi carte pe care o citeste si Mihaela iar rezultatul e intr-un fel cam ceea ce ar fi trebuit sa se intample la orele de romana (ore ce ar trebui de fapt sa fie un fel de ore de literatura universala, din simpul motiv ca noi in afara de cativa autori nu am stralucit niciodata la capitolul asta, sau cel putin nu fata de ce avem pe langa noi, pur si simplu nu exista termen de comparatie intre rusi, nemti, englezi sau francezi si noi).

Asa ca intr-un fel ti-as recomanda ca in loc sa pornesti televizorul atunci cand te pui in pat sa iei mai degraba o carte in mana. De fapt nu se face asa. Nu poti sa citesti lucruri cu adevarat de valoare atunci cand esti obosit sau ocupat. Trebuie timp si trebuie sa-ti aloci timp. Sa-ti propui ca in urmatoarele 2 ore te asezi jos si citesti. Dar iti garantez ca la sfarsitul unei carti bune vei ramane cu mult mai lucruri, ganduri si sentimente ca dupa oricat timp petrecut in fata televizorului sau in fata plansetei. Ca inceput o carte care sunt sigur ca iti va placea e Dragoste in vremea holerei, noua cel putin ne-a placut tare mult si are un inceput si un prim capitol care nu prea are cum sa nu te prinda.