Sa spui ca vremea a fost schimbatoare in ultimele saptamani in Brasov ar fi o subestimare serioasa. Deja ne-am consolat cu cele 3 ploi pe zi si de la trecerea de la soare glorios la nori negri de furtuna in interval de cateva ore. Cu toate astea daca reusesti sa te strecori printre ferestrele de ploaie poti avea parte de un cer cat se poate de spectaculos si de o atmosfera mai senina decat am vazut vreodata in iunie.

O mare parte din plimbarile facute in cautarea unei lumini perfecte le-am insotit fie cu rumegatul gandurilor in ritmul pasilor pe poteca, fie cu cate o carte ascultata in fundal. Pentru seara asta e randul “Sufletelor moarte” ale lui Gogol, o carte care pare in mod egal si actuala cat si rupta dintr-o cu totul alta lume. Natura umana nu se schimba in cateva generatii si probabil acesta e si motivul pentru care literatura buna ce se indeletniceste cu explorarea ei nu va imbatrani niciodata. In capitolele din seara asta aflu printre altele si ca ironizarea rusilor apropo de folosirea francezei si a englezei in vorbirea curenta era cat se poate de valabila si acum 160 de ani.

Revenind la plimbarea din seara asta, traseul e cel mai bun exemplu ca nu trebuie sa mergi departe pentru a avea parte de privelisti cat se poate de spectaculoase. Magura Branului e probabil locul nostru preferat pentru plimbareli fara pretentii. Felul in care se vad de aici atat Craiul cat si Bucegiul, cat si pitorescul inca intact al poienilor si al potecii ne fac sa nu ne plictisim de micul munte ce leaga cele doua masive. Iar un urcus pieptis ce pleaca din Bran te duce in mai putin de jumatate de ora intr-o poiana cu o deschidere frumoasa spre Bucegiul de peste drum. La fel de bine se zaresc toate culmile ce coboara spre Rucar-Bran si toate satele asezate intre ele.

Cateva gospodarii razlete si inca locuite sunt asezate in unul din cele mai pitoresti locuri din zona. Totul e imbracat intr-un verde crud ce face complet uitata seceta si praful de la sfarsitul lunii mai. Liliacul e inca inflorit pe aici, in departare se aud talangile vacilor si in rest e o liniste aproape completa. Bucegiul e in schimb in continuare acoperit de un nor negru din care se zaresc in scurte momente varfuri inzapezite. In cele din urma fereastra de soare se termina si din vest se apropie urmatorul val de ploaie asa ca grabesc pasul spre DN coborand pe poteci stiute pana in Simon, trecand printr-o lunca incredibil de plina de vegetatie. La sfarsit, cu primele picaturi de ploaie in aer sunt luat si prima data dupa multa vreme la autostop pentru a recupera masina. Din umorul zonei: De unde sunteti? intreb eu, Din Bran?. Nu, din Zarnesti, daca eram din Bran nu te luam la autostop, raspund cei doi.

Track si date aici (4km / 400m +/-):

https://www.strava.com/activities/3549173100

Sau direct in format GPX aici.