Red Bull Vampire Trails e unul din cele mai inedite concursuri de MTB de la noi: o stafeta de MTB de seara pana dimineata pe potecile tehnice din jurul traseul Bran. Am mai participat impreuna cu Mihaela la intoarcerea din America de Sud de acum doi ani si ne-a placut destul de mult amandora asa ca am zis sa incerc si anul sa o conving pe Mihaela sa facem echipa impreuna.

Singura si cea mai mare problema au fost ploile deluviene care s-au abatut asupra Brasovului in ultima luna. Padurea din Postavaru s-a transformat intr-o veritabila padure tropicala, potecile in adevarate mlastini iar MTB-urile au ramas nefolosite in casa si cu asta s-au evaporat (sau inecat) si sansele mele de a o convinge pe Mihaela.

Asa ca pana la urma varianta de backup era sa ma duc la Vampire Trails pentru poze si pentru o doza de socializare, iar duminica sa merg la Movilele Blajelului la prima etapa din Campionatul National de Maraton in speranta ca ploile se vor fi oprit in mod magic dincolo de Brasov.

Legat de ploi, sambata de inainte de Vampire Trails nu s-a dezmintit nici ea, cu regulamentarele 5 dusuri pe zi la Bran, ultimul binenteles cu o ora inainte de start. Potecile, oricat de bine au fost protejate de voluntari erau acoperite de noroiul-ciocolata in diferite consistente si eu in sinea mea ma bucur ca sunt aici in postura de fotograf si nu in cea de concurent (si ca nu am reusit sa o conving pe Mihaela).

Din punct de vedere al pozelor, in schimb, fara blitz, variantele au fost destul de limitate, dar au fost cateva momente faine prinse in culme atunci cand a inceput sa se ridice ceata de dupa ploaie. Atmosfera de la concurs si organizarea au fost in schimb de nota 10+, ca de obicei.

Ajuns acasa la 12 noaptea, aleg cateva poze, incerc sa dorm dar dupa orele petrecute in picioare la concurs somnul nu vine prea usor si dupa o noapte agitata ma trezesc la 6 pentru a face bagajele pentru Blajel. Din fericire George ne-a luat kit-urile de concurs cu o seara inainte, drumul merge bine si ajungem destul de entuziasmati in zona de start cu suficient timp pentru pregatiri.

Concursul de astazi e si primul concurs sub culorile Nomazilor doar ca la probarea echipamentului descopar ca tricoul M e mai degraba un L-XL cu riscul de a-ti pierde toate gel-urile la primul drop mai mare. Si chiar daca stiu de anul trecut ca nu sunt drop-uri pe traseu, raman pentru timpul concursului in echipamentul cunoscut si rulat de la Tibiscus.

In mod suprinzator, in schimb, desi la Brasov traim in mlastina de cateva saptamani, la Blajel lucrurile par cat se poate de aride si eu ma intreb daca nu era bine sa schimb cauciucurile cu unele mai de fuga.

Incerc sa-mi fac stretching si incalzirea regulamentara, cafeaua facuta la primus intra destul de bine pana cand o varsa Mihaela pe jos, bicicletele par sa nu se planga de nimic si in sfarsit avem parte de o zi cu soare si caldura. A meritat drumul pana aici doar pentru soarele asta glorios…

Se da si startul, descopar ca picioarele merg destul de bine astazi chiar si dupa cele 2 ore pe MTB de ieri si dupa toate orele petrecute in picioare la vampiri si pe prima urcare incerc sa ma tin de al doilea pluton impreuna cu Grec, Comisan si Mura.

De plutonul elitelor nu aveam nici o sansa sa ne tinem, eu cel putin in nici un caz la kilogramele pe care le am in vara asta. Pentru comparatie, anul trecut in iulie watii erau cam aceasi dar kilogramele erau cu 5% mai putine. Partea buna e ca fata de anul trecut sunt incomparabil mai bine asezat pe bicicleta si dupa un an de zile Canyon-ul a devenit bicicleta de mancat poteci pe paine, si la deal, si la vale. Si inca merge impecabil dupa un an de abuz.

Jumatate de cursa mergem in formatie de 3, fie de aproape fie de la distanta, cu Comisan si Mura, incercand sa imblanzesc crampele care tot dau semne ca incep sa se puna si incercand sa nu murim de sete. Formatia se rupe in momentul in care ma opresc la un punct de alimentare pentru a umple amandoua bidoanele, pierd mai bine de 1 minut si ceva si pana la sfarsitul cursei aveam sa-i vad pe cei doi de la distanta in momentul in care incepea o urcare mai mare. Pe ultima parte a maratonului ma insotesc cu colegul Lucian Bendea, el urcand incomparabil mai bine eu coborand considerabil mai bine. Ajuta clar si full-ul aici si exercitiul din jurul Brasovului, asta nu ca ar fi fost vorba de coborari tehnice pe epicele movile ale Blajelului.

Urmeaza finish-ul pe un onorabil loc 12 la general in conditiile in care majoritatea elitelor (Duca excluded) dormeau dupa Vampiri si un loc 2 la 30-39, la ani lumina de Ureche Iosif. Asta e forma, asta avem, cu asta defilam, acum oricum e prea tarziu sa fac ceva, mai ales ca in curand o sa urmeze ceva ture de pregatire pentru Silk Road Mountain Race care are un profil complet diferit. Pana atunci, Vidraru, CN de XCO / XCE si ce alte concursuri s-or mai ivi prin iulie. Si ca sa nu uit, pentru mine, clar, cel mai bun antrenament pentru concursuri e mersul la concursuri, trebuie sa notez treaba asta si pentru sezoanele / anii viitori.

Photos credits: Mihai Jeler, Vlad Ionescu, Condor Media