Un pas de 4650 de metri, o vreme schimbatoare cum doar in Pamir poti gasi si un lac cu apa sarata si un ultim sat din Tadjikistan.

O noapte insetata si prima intalnire cu asfaltul dupa multa vreme, din fericire cu un vant extrem, extrem de bun.

Ninsoare, o intalnire cu o caravana dintr-un alt mileniu, un prim pas de 4300 de metri si o seara insetata.

Dupa doua zile de odihna petrecute luptand cu internetul din Khorog vine si momentul sa ma indrept spre culoarul Wakhan.

Alunecari de teren si drum inchis, bicicleta carta in spate si nici un pic de trafic.

In sfarsit dupa 4 zile de pedalat spre el pasul de 3200 de metri, si o coborare cel putin interesanta de 2000 de metri pana in firul raului Panj.

Cea mai scurta zi de pana acum pe un drum ce devine din ce in mai rupt, si o oprire intr-un sat la 2500 de metri.

Si drumul devine din ce in ce mai prost, inaintand pe o vale izolata cu treceri prin apa in locurile in care podurile au fost luate de viitura.

Ultimii kilometri pe asfalt bun inainte ca drumul sa devina asa cum sunt locurile respectiv greu si aspru.

O alegere dintre un drum mai lung cu 200 de kilometri si unul mai scurt, mai rupt si care nu se stie daca e deschis.