-
Puta madre, que subida!
Cu exceptia pascutului ritmic si a temerii ca sa nu se impiedice vreo vaca de o ancora si sa se pravaleasca pe cortul nostru, nu ne-a deranjat nimic. Coboram lansat in Angamarca si in piata centrala prin care vantul purta gunoaiele in toate partile ne intalnim cu un cuplu de cehi, super de treaba, care…
-
Vestul Anzilor, locul in care se termina muntii
Bucla cu Quilotoa se incheie in Zumbahua, unde ne oprim pentru pranz la cel mai stilat restaurant la care am mancat pana acum in Ecuador. Fix inainte de orasel ne intalnim cu 2 cicloturisti francezi, pensionari, ea de 63 de ani, el de 69, aflati la prima calatorie pe un alt continent. Toata stima pentru…
-
Quilotoa, turcoazul din vulcan.
Quilotoa e cel de-al doilea vulcan din drumul nostru, un vulcan mai nereusit si mai aparte. Zic mai nereusit pentru ca la un moment dat in istoria lui conul sau s-a naruit si s-a transformat intr-un imens lac strajuit de jur imprejur de pereti de 100-200 de metri inaltime. E un loc al carui scara…
-
Drumul catre Quilotoa
Noaptea a fost vantoasa, dar fara vizite nedorite, insa datorita frigului matinal, nu ne mobilizam prea devreme. Mai avem de urcat inca 400 m diferenta de nivel, si apoi de coborat 1000 m, pana intr-un sat numit Isinlivi, despre care atat Lonely Planet, cat si documentatia noastra il vorbesc doar in cuvinte de lauda. Ajungem…
-
Coborarea din Cotopaxi
Noaptea la 4000 m e lunga, umeda, ba chiar ploioasa. Ziua incepe mohorata, cu varfurile intrate bine in nor si fata de ieri, perspectivele sunt inversate: soare spre Panamericana, nori spre vest. Cum altitudinea isi cere si ea tributul, renuntam la ocolul vulcanului si mai ales la push bike-ul de 500 m diferenta de nivel…
-
Cotopaxi
Dimineata avansam cu spor pe drumurile ecuadoriene, dar elanul ne e oarecum curmat de avertizarea unor calareti ce isi faceau veacul prin zona si care ne spun ca pe drumul pe care vrem noi sa mergem, in aproximativ 5 kilometri o sa fie un pod rupt si nu vom putea trece raul. Eu, sincer, m-as…
-
Coborarea din munti si inceputul drumului spre Cotopaxi.
Exista mai multe grade de epic si epicul din Anzi nu se compara cu cel din Carpati Cotrobaim prin desagi si mancam si ultimile doua chifle si ultima conserva de ton. Azi nu ne mai facem iluzii ca o sa terminam repede cu urcarea, caci cand harta zice 4km in linie dreapta, ne asteptam de…
-
Salbaticia din Paramo.
“You have ahead a beatiful climb”/ In fata va sta o frumoasa urcare. Asa ne-a asigurat unul din fratii Dammer cand am plecat de la ferma. Si cand am vazut cat de frumos a mers drumul asta pana la 3300 m, chiar speram doua lucruri: 1. Apendicele rutei ce mergea aparent fara rost spre est…
-
O seara deasupra Quito-ului
“No viajo por llegar, viajo por ir.” (Nu calatoresc pentru a ajunge undeva, ci calatoria e un scop in sine). Asta era una multele vorbe de duh si multumiri scrise pe unul din peretii casei ciclistilor din Tumbaco unde ne-am petrecut ultima zi. Si desi comparativ cu oamenii pe care i-am intalnit aici si care…
-
Quito, ferme si casele ciclistilor
Plecam de la ferma destul de tarziu si reusim sa pierdem poteca/ trackul inca de la primele curbe. De fapt nu il pierdem, ci ruta ne duce pe o poteca, ce merge pe malul unui canal de apa. Plina de bozii, cazaturi si obstacole, nu ne ramane decat sa impingem bicicletele pe plat. Aici se…