Tabara de corturi de la baza Pietrei Craiului. Concursul a avut la start la tura lunga doar 11 echipe astfel incat atmosfera era extrem de prietenoasa, toata lumea se stie cu toata lumea dar totusi in aer se simte tensiunea fata de zilele ce urmeaza.

Sedinta tehnica si dezvaluirea traseului pentru zilele urmatoare. 16 puncte de control, 8 probe speciale si dupa estimarea organizatorilor 150 de kilometri pe bicicleta si 50 de kilometri pe picioare.

Chiar daca timpul e scurt iar somnul din noaptea de dinainte de concurs e extrem de important, planuirea concursului e esentiala. Marcaje nu exista iar traseul dintre punctele de control e lasat la latitudinea concurentilor astfel incat o scurtatura sau o ratacire pot face o diferenta imensa in zilele ce urmeaza. Aici echipa Vulcanii Noroiosi studiind harta traseului.

Echipa Valea Rea dimineata inainte de startul concursului. Echipele la un concurs de aventura sunt mixte, iar cheia e la fata din echipa si la modul in care e sustinuta de baieti. Moralul echipei e esential si poate cel mai important e sa te bucuri de aventura in aproape orice moment al cursei.

Liniste.

Traseul a inceput cu o urcare peste munte spre Lacul Pecineagu unde se desfasoara proba de canoe, prima proba speciala din concurs. Pe urcare Catalina impingand baietii de la spate.

Alergand la vale spre lacul Pecineagu. Cu multe ore de concurs echipele se grabesc in alergare usoara spre proba de caiac ce se desfasoara pe lacul dintre muntii Iezer si Fagaras.

Munca de echipa. In cazul acesta startul echipei Valea Rea nu a fost cel mai fericit. De pe lac se auzea puternic: "Spatele tine directia".

Ultimul set de caiace astepand o echipa ratacita intre Rudarita si Pecineagu.

Daniel Rosioru din echipa Vulcanii Noroiosi cautand frunzele arborilor in zona de langa Rudarita. Proba speciala de la intoarcere a presupus gasirea frunzelor a 8 arbori diferiti in padurea din jurul cantonului.

Echipa Buila Vanturarita incercand sa potriveasca mana de frunze cu care s-au intors din padure. Proba surpiza a fost extrem de interesanta iar unii arborii cum ar fi bradul s-au dovedit destul de greu de gasit.

Proba de orientare pe viza a fost urmatoarea proba speciala in care fiecare concurent parcurge cu busola si cu fisa de concurs acelasi traseu.

Vulcanii noroiosi orientandu-se din miscare spre CP 4, unde urmeaza sa se desfasoare proba de tir cu arcul. Intr-un concurs in care mai bine de jumatate din timp e petrecut pe biciclita o echipa cu experienta e extrem de importanta.

Andreea Dan salvand echipa Grind de la penalizare. In timpul probei trebuiau atins un punctaj de 100 de puncte, fiecare punct in minus fiind tradus intr-un punct de penalizare.

Sub supravegheara atenta a lui Rosiori arcasii din Vulcanii Noroiosi se antreneaza pentru proba de tras cu arcul.

Primele 4 echipe stranse la umbra asteptand sa treaca un timp mort de o ora. In cazul in care o echipa trebuia sa astepte la o proba speciala timpul acesta era transformat intr-un timp mort pentru toate echipele la un punct de control ulterior. Atmosfera relaxata de picnic si destinde, si comentarii de genul concursul pana acum a fost o plimbare.

Echipa Valea Rea cautand o scurtatura intre Pestera Gang si Dumbravita, locuri salbatice si increngatura de forestiere fac orientarea extrem de dificila in zona.

La inceputul unei ore de impins bicicletele la vale, peste trunchiuri de copaci cazuti pe un drum capcana ce aparea totusi pe GPS.

Doru tragand la vale bicicleta si verificand inclinatia pe ceea ce a fost categorisita ca cea mai grea portiune de traseu pe care a fost pana acum cu bicicleta.

Mica orientare ne-a adus in incinta unui depozit de armament dezafectat unde a trebuit sa sarim de doua ori gardul, odata pentru a intra si odata pentru a iesi din incinta. Aici munca de echipa la trecerea bicicletelor peste gardul de 3 metri.

Noaptea se lasa si echipa Valea Rea incearca sa gaseasca drumul catre punctul de control din Padurea Bogatii. In momentul acesta echipa era pe locul 4, dupa Grind, Tarcu si Vulcanii Noroiosi. Cu lectia invatata navigatia devine mai importanta decat iin prima parte a turei.

Stand in jurul focului la al saptelea punct de control. Frigul e taios pe valea pe care e instalat punctul de control iar noi ne schimbam pentru urmatoarea etapa de trekking prin muntii Persani.

Ora doua si inceputul celei mai aventuroase bucati din traseu, gasirea traseului prin muntii Persani, un loc neasteptat de plin de salbaticie.

Zorii zilei in timp ce echipa Valea Rea traverseaza poienile din muntii Persani. dupa aproape 24 de ore pe traseu inca nu am ajuns la jumatatea turei, urmeaza o bucata extrem de interesanta de navigat iar oboseala incepe sa se stranga.

Harta, GPS-ul si Google Maps au fost esentiale pentru gasirea unui traseu cat mai scurt catre Pestera Hotilor.

Rasaritul soarelui si intrarea in a doua zi de concurs. Somnul si odihna a lipsit pana acum iar asta se vede si la moral si la ritmul de mers. Echipa se deplaseaza adormita incalizita de razele firave ale soarelui.

Momentel magice din timpul concursului. Orice s-ar spune in concursurile de anduranta sunt momente deosebit de frumoase care ti se intiparesc in memorie. Sunt momente in care vezi frumusetea lumii cu alti ochi.

Oboseala. Singurul moment de pauza si de somn din timpul celor 45 de ore de traseu. Nu a durat mult doar 10 minute atipite in caldura domoala a diminetii pe o muchie necunoscuta din Persani, in mijlocul naturii.

Odihna, cu Horatiu, navigatorul sef al echipei mereu de veghe.

In cautarea Pesterii hotilor cu sfarsitul muntilor Persani si cu valea Oltului in departare. In contextul in care singura informatie despre locul in care era Pestera era un punct pe harta si o descriere care nu lua in considerare faptul ca poti sa vii din alta parte gasirea ei nu a fost chiar simpla.

La proba speciala din pestera, o pestera putin cam stramta pentru conformatia mea si a lui Doru, dar pana la urma am reusit sa nu ramanem intepeniti.

Un pas gresit, o capcana mascata si un adidas de alergare plin de noroi, si o situatie nu foarte roz in momentul in care mai ai inca o jumatate de traseu si ore bune de mers cu incaltamintea uda si murdara.

Inca un punct de control si inca o proba speciala, traversarea Oltului pe un pod indian. Din pacate pentru Doru podul nu a fost calculat pentru cei cu mai multa greutate, astfel incat el a ajuns sa paseasca efectiv pe apa.

Scoala din Racos, acum putem fi siguri ca am trecut de jumatatea traseului, inca o proba speciala ce presupunea constructia unei mici casute pentru pasari. In timpul concursului echipele au fost autonome din punct de vedere al hranei si al surselor de apa, astfel incat sunt curios ce a gandit tanti de la magazinul comunal cand a vazut patru fete obosite si transpirate golind magazinul de croissante si de cola.

Singurul punct mut de pe traseu din fericire destul de usor de gasit. La un punct de control mut nu exista nici un organizator care sa te ghideze prin sunete in momentul in care te apropii de el. Goniti de caldura amiezii de-abia asteptam sa plecam mai departe prin racoarea padurii.

Orele trec si echipa intra inca odata adanc haosul muntilor Persani. Intr-un concurs atat de lung fiecare membru are momente in care cade si in care oboseala si toropeala te curpind. Important e sa treci peste si sa gandesti intotdeauna concursul in pasi mici.

Peisaj mioritc la intoarcere, din pacate fara nici o sursa de apa pana la CP 14 unde ne asteapta bicicletele pentru ultima portiune de MTB.

Bronzul zilei.

Horatiu concentrat pe portiunea urmatoare, cea de MTB. Orele se strang si o mica eroare nesemnificatiiva a tensionat putin echipa. E normal, intr-un concurs de genul acesta trebuie sa accepti ca se vor face si greseli, ca oboseala se strange. Important e sa te descurci in situatia actuala cu ceea ce ai, de aici si frumusetea unui concurs cu foarte mult neprevazut.

Intrarea in a doua noapte, cautand ultimul punct de control sub lumina lunii rosiatice. A doua noapte e dificila dupa toate standardele. Din categoria momentelelor suprarealiste in vreme ce cautam punctul de control paralele cu noi in stanga se apropiau alergand 10 cai prin noapte ce s-au oprit si au cotit la distanta foarte mica de drum. Sunt momente in care te intrebi daca mintea nu iti joaca feste dupa atatea ore de nesomn.

Ultimii kilometri spre Plaiul foii coincid zorii zilei, imediat dupa o ultima proba de orientare, de data aceasta fara vize ci doar cu harta. A fost o noapte grea si friguroasa din care imi aduc aminte cum mergea la trena si cantam pentru a ramane treji, sau cum dupa momente de liniste anormal de lungi mai intreba cineva "Toata lumea treaza?".

Momentul finish-ului si medalia mult dorita. Un moment in care am visat timp de 45 de ore de concurs.

Linia de sosire, momentul care cred ca e vizualizat de nenumarate ori in momentul cursei, mai ales atunci cand ti-e greu si atunci cand sfarsitul e undeva departe. Si totusi te gandesti cum va fi atunci cand vei termina si vei rupe si tu panglica, si sunt momente in care gandul acesta te poarta inainte.

Echipa valea Rea, obositi si hipnotizati de linia de finish.

E greu de spus ce simti in momentul in care treci linia de sosire. In primul rand simti o satisfactie uriasa si o eliberare de presiunea din timpul cursei. E un moment care genereaza dependeta. E un moment in care simti ca ai avut parte de o aventura incredibila alaturi de alti 3 prieteni. E un moment in care iti dai seama ca o sa faci din nou ceea ce tocmai ai realizat.

Fisa de concurs cu stampila de la fiecare post de control. Efort si aventura marcata pe o simpla foaie de hartie.

Priviri pierdute in jurul focului de la linia de soire si mancarea calda de la final. Relaxare si povesti despre experienta prin care tocmai am trecut intr-o tabara ce inca dormea in linistea diminetii.

Doru din echipa Valea Rea bucurandu-se de o a doua portie dupa 300 de kilometri de concurs.

Trofeul de la final, tinu in mana de Silviu Balan, unul din organizatorii concursului care a fost cam peste tot si care a avut mult curaj cu chestia asta. Mai ales la CP 14 situat fix la iesirea din Persani.

Podiumul, cu echipa Vulcanii Noroiosi pe primul loc, terminand concursul in 41 de ore, echipa Valea Rea pe locul 2 terminand concursul in 44 de ore si echipa Gradina Zmeilor pe locul 3 cu 48 de ore. Din 11 echipe prezente la linia de start doar 5 au terminat concursul, si doar 4 in timpul limita.