Dimineata debuteaza glorios cu o trezire matinala si cu speranta ca vantul e mai slab de dimineata, iar primele 2 ore de pedalat chiar merg foarte usor. Tot in dimineata asta kilometrajul arata 12.000 de kilometri de la plecarea din Romania, din care aproape 3000 sunt facuti pe drumul de intoarcere. In schimb e putin demoralizant atunci cand stau sa ma gandesc ca borna imaginara pe care va scrie 13.000 ma va gasi tot undeva in mijlocul desertului, in drum spre Marea Caspica.

Dar pana una alta, acum e momentul in care trebuie sa incep sa car mai multa apa dupa mine si in care trebuie sa planuiesc cu mai mare atentie locurile in care pot lua apa de pe drum. Distantele dintre micile sate din mijlocul desertului cresc si eu incep sa colectionez pet-uri pe care le reumplu la fiecare punct de alimentare. Seara ma gaseste cu 7-8 litri de apa dupa mine, suficient pentru spalat, pentru a gati, pentru baut si pentru a-mi ajunge 50-70 de kilometri in dimineata urmatoare.

In schimb fiecare oprire de alimentare e putin ciudata, atunci cand in fata magazinului comunal inconjurat de copii incerci sa reumpli toate sticlele si sa organizezi lucrurile astfel incat sa incapa cat mai bine. Cam asa se intampla si in Gazli, un mic orasel legat de o exploatare de gaz din zona. In schimb atunci cand un pusti de 10 ani foloseste google translate de pe telefonul mobil pentru a-mi pune intrebari, imi dau seama ca indiferent de locul in care traiesc astazi, usor, usor, tehnologia incepe sa joace un rol din ce in ce mai importanta in viata oamenilor.

In a doua jumatate a zilei in schimb dau de bucati de drum proaspat scoase din tipla, pe care masinile nu au voie sa mearga si e putin magic sa mergi singur pe o autostrada perfecta, mai ales dupa ce ultimii 100 de kilometri au fost pe asfalt valurit. Partea buna e ca de aici pana aproape de Khiva drumul va fi tot asa, partea proasta e ca am in continuare un vant lateral destul de enervant. Dar nu ma plang, e mult mai bine decat un vant din fata, pana la sfarsitul zilei se strang 105 kilometri, iar locul de cort din seara asta vine din nou la pachet cu un miliard de stele.

E ireal cat de liniste poate sa fie in mijlocul desertului si cat de multe stele se vad pe cer. Nu pot sa nu ma intreb daca in urmatoarele doua saptamani o sa ajung sa ma plictisesc de un astfel de cer.

Date:

Distanta: 105km.
Diferenta de nivel: +50 / -50.
Obiective: 3.
Moral: 6.

Kilometrul cu numarul 12.000.

In asteptarea painii din magazinul comunal din Gazli.

Kompressor stan.

Prima bucata de asfalt ca in palma.

Timp si loc pentru poze.

Din categoria faceti poze cu strainii, in poza o uzbeka pozandu-se cu un filipinez care lucra la refacerea drumului si cu un roman ce calatoreste pe bicicleta prin Asia Centrala.

Locul de cort din seara asta, din nou ferit de vant.

La cules de stele.

Pentru ca Uzbekistan e prea lung pentru a fi scris in 30 de secunde.

In fata cu Calea Lactee.