Azi Oktosommer-ul ajunge la apogeu. +20 de grade si soare intreaga zi. Mergea un weekend in Apuseni, sunt sigura ca padurea arata acum genial pe acolo, dar in weekend avem program cu familiile, asa ca ultimul weekend prelungit cu potential de epice se prescrie pentru primul weekend prelungit pe MTB de anul urmator. Ramanem pe langa casa, dar evadam totusi o zi in terra incognita (pentru noi): Hasmas. Un masiv nou, in care am ajuns o singura data la trekking cu Andrei si Claudia si pentru care ne-au deschis curiozitatea Ioana si Catalin Cretu intr-o tura limitrofa prin Cheile Bicazului. Atunci am aflat de 3 Fantani si alte sate ascunse in munte si legate doar de asfalt de un simplu drum de pamant.

Radu s-a ocupat de planificare. Eu am vazut doar traseul. Ceva de +70 de kilometri, in mod cert prea mult pentru o zi scurta de toamna.

Incepem tura cu o urcare spre Pasul Covaci-Peter. Drumul nostru forestier se insoteste cu Oltul pe de-o parte si cu peretii suprinzatori de stancosi ai Hasmaului pe partea cealalta. Din cate imi dau seama, culmea principala are un abrupt stancos si unul impadurit, ce speram noi sa fie si ciclabil. Cum pedalez eu domol la deal, ma gandesc ca la un moment dat ar fi interesant de facut o tura de-a lungul Oltului, cu cartea lui Geo Bogza in mana. Cand mergi prin Campia Romana, sau chiar pe Valea Oltului, iti vine cumva greu de crezi ca raul acela lenes, dar puternic in felul lui, de a ajuns sa sape un defileu intreg, este cateva sute de kilometri mai sus un mic paraiasi. Iar acum, cand mergi pe langa el, insotindu-i apele ce salte jucause din piatra in piatra, nu i-ai prezice nici pe departe viitorul glorios si forta de a strabate muntii. Dar e ca in viata…Cand pasim in lume avem teoretic, cu totii, sanse egale, dar doar putini ies cu adevarat din multime.

Pasul Covaci-Peter e presarat cu cateva case si o bisericuta mica de lemn. In rest pasiuni si vaci. Cat pleaca Radu sa inspecteze bisericuta, imi fac din bicicleta spatar, din rucsac saltea si ma las mangaiata de soarele amiezii. Sunetul ritmic al talangilor e cat pe ce sa ma adoarma, dar nu cred sa fi facut mai mult de 10 kilometri pe ziua de azi, asa ca las acest dolce far niente pentru alta data si pornesc pe urmele lui Radu, pe o urcare arida ce imi aminteste de Obcinele Giumalaului si care ar trebui sa ne conduca ocolit, mai aproape de varful Hasmas. Dupa o alta ora de pedalat si vreo 30 de minute de pauza foto cu Cheile Bicazului, ce se vad dintr-un unghi foarte interesant

Dupa vreo 20 de kilometri pedalati, vin deja primele ganduri de a reconfigura traseul si gasim pe harta o posibila solutie (sa ocolim pe un traseu marcat cu PA Muntele Rotund). Din pacate, ajunsi la fata locului, poteca de altfel extrem de promitatoare si ciclabila, este impracticabila datorita cazaturilor dispuse la intervale regulate de cativa metri. Cand a venit primul val de racire in Romania, la inceputul lui octombrie, s-a lasat nu doar cu ploi, ci si cu vant puternic, vant ce aparent a facut ravagii in multe zone de culme, lasand copaci intregi cazuti in dezordine si blocand multe poteci din munti. Asa ca revenim la intersectia de trasee din Poiana Alba si prindem un drum de iarba, ce ne va duce in final in BA spre Paraul Oii. De acolo, pe un marcaj PR, pe o urcare sustinuta, dar majoritar ciclabila reusim se iesim intr-o sa inalta de unde vom cobori spre Trei Fantani.

E cam ora 16.00 cand suntem in sat, si daca drumul care apare pe harta si ar duce spre Poiana Alba nu ar fi de fapt o albie de rau, ne-am risca sa urcam cei 600 m diferent de nivel intr-o ora, ca mai apoi sa tinem culmea principala a Hasmasului si marcajul BR. Dar ne pierdem rapid speranta, caci varianta asta nu pare ciclabila la deal, si alegem drumul mare, ce ne va purta ocolit in Poaiana Tarcau. Desi eram siguri ca pedalam pe varianta buna, la un moment dat, dupa o exploatare, ramura pe care ne gaseam noi (mereu cea mai mare) moare subit intr-o albie de rau si ne trezim impingand bicicletele la deal, intr-o cursa cu noaptea. Ajungem in final in Poiana si de acolo in Balan fara sa aprindem frontalele si la intoarcere spre casa cumpar din Balan o paine cinstita cu cartofi ce va sfarsi la paine prajita pe discul de fonta, unsa cu unt si innobilata cu o telemea veche de oaie, mancare de sculati mortii din mormant, de pofta!

Cu siguranta e de revenit in Hasmas, la MTB sau chiar pe schiuri de tura, la iarna, caci abia ce ne-am asezat putin in peisaj si ne-am construit niste repere. Nimic mai mult.

Traseu: Balan-Pasul Covacipeter (BA)- Saua Medias- Poiana Mediasului de Jos -Saua Lodui (CR)- Ciofronca-Tunzaria- Poiana Alba (BR)- Paraul Oilor (BA)- Culmea lui Paleu- drum 3 Fantani (PR)- drum forestier Trei Fantani-Poaiana Tarcau-Balan (CR)
Track si date: https://www.strava.com/activities/1239267372
Text: Mihaela

De dimineata, cu un Hasmas surprinzator de stancos in fata.

In Covaci-Peter, aproape de locul de unde ar trebuie sa plece si Oltul langa care am crescut.

Spre Hasmas!

Marcajele din Hasmas, pentru ca timpii sunt complet redundanti….

Cea mai inedita perspectiva asura Cheilor Bicazului de care am avut arte pana acum, cu un Ceahlau in planul indepartat.

Un fel de Yosemite de Romania

Locuri numai bune de pedalat.

Ultimele nuante de toamna.

Odihna, pauze si poze. Pauze pe care aveam sa le regratam putin mai inainte.

Ultmele raze de soare la iesirea din Trei Fantani, inainte de mini-balaureala catra poiana Trocau.

Ultima geana de lumina si promisiunea ca vom reveni cat e curand din nou prin zona.